Searching for Sugar Man 2012 - O poveste reală atât de frumoasă, încât crezi că nu poate fi decât cea mai reușită ficțiune!

De mult vreau să scriu despre filmul ăsta, poate cea mai frumoasă poveste de viață pe care am auzit-o vreodată, o poveste care nu conține fapte eroice și nemaivăzute ori tragedii care să îți stoarcă lacrimi. Și totuși, e o poveste de-a dreptul fantastică. Atunci când am văzut prima oară filmul, mi-am zis că mai frumos de atât nu se poate. De fapt, este un documentar despre un artist ratat, învăluit în mister, povestea vieții și morții lui Rodriguez.

N-ați auzit niciodată de Rodriguez? Nu-i nimic, mai nimeni n-a auzit! Pe la începutul anilor ’70, un tânăr cu nume hispanic scria muzică, pe care o cânta prin cele mai înghesuite baruri din Detroit. Era discret, poate timid, i se întâmpla să cânte mai mult cu spatele la public, care oricum nu-l prea distingea din norii de fum de țigară. Nu prea se știau multe despre el, unde locuiește, cu ce se ocupă pentru a trăi, cine este de fapt! Apărea de nicăieri ca apoi să dispară înspre același nicăieri, pe la colțul unei străzi din Detroit, oraș aflat în decădere, cu oameni debusolați și zone părăsite.

Rodriguez scria muzică despre toate acestea și o făcea foarte bine. Cei câțiva oameni care l-au remarcat susțineau că, la vremea aceea, doar Bob Dylan să mai fi scris la fel de bine ca el. A scos două albume, primul ”Cold Fact”, apărut în 1970 și ”Coming from Reality” în 1972. Nici unul din cele două albume, deși remarcabile calitativ, n-a avut succes. De ce? Nimeni nu a fost în stare să dea o explicație. În cele, din urmă, casa de discuri a celui de-al doilea album, a hotărât să-l retragă de la vânzare, căci nu mai merita osteneala să ocupe loc pe rafturile magazinelor de muzică.

Nimeni în America nu auzise de Rodriguez, nimeni nu știa ce a devenit. Cu toate acestea, cântecele lui erau adulate la alt capăt de lume, tocmai în Africa de Sud. Cum a ajuns o copie a albumului ”Cold Fact” în Africa de Sud, este iarăși un fapt destul de învăluit de mister. Cert este că albumul lui, copiat iar și iar și transmis mai departe, apoi editat de casele de discuri locale, era un must have în fiecare casă din Africa de Sud, la loc de cinste alături de albumele celor de la Beatles sau Rolling Stones.

La acea vreme, Africa de Sud era un stat militarizat, Apartheid-ul era la apogeul lui, totul era cenzurat, toți erau spionați, nu exista nici măcar televiziune, totul era strict controlat. Ei bine, sub tot acest regim autoritar, versurile anti-sistem ale lui Rodriguez erau pentru sud-africanii de rând un substitut al libertății interzise, o confirmare a existenței unei realități pe care nu o cunoșteau dar pe care ar fi putut cumva s-o câștige, erau un îndemn la a gândi liber, erau inspirația unei generații întregi. Generație care, în cele din urmă, a ieșit în apărarea valorilor și libertăților ei și a reușit!

Timp de peste 25 de ani, tot ce au avut oamenii din Africa de Sud despre Rodriguez a fost o fotografie de pe un album și povestea sfârșitului lui, în timpul unui concert, în care totul a mers prost, când și-a zburat creierii în fața publicului nemilos care-și bătea joc de el, punând astfel capăt la tot și la toate.

După toată această perioadă, un jurnalist muzical, aflat în căutarea unui subiect pentru un articol, hotărăște să afle amănunte de spre moartea lui Rodriguez, idolul și inspirația unei întregi generații...

De aici încolo nu mai spun nimic, vă las să descoperiți singuri! O să spun doar că documentarul, premiat cu Oscar, BAFTA și multe alte premii, vă familiarizează deja cu muzica lui și că n-o să fiți dezamăgiți! O poveste reală atât de frumoasă, încât crezi că nu poate fi decât cea mai reușită ficțiune!

Rodriguez în anii '70

Cause

Cause I lost my job two weeks before Christmas
And I talked to Jesus at the sewer
And the Pope said it was none of his God-damned business
While the rain drank champagne

My Estonian Archangel came and got me wasted
Cause the sweetest kiss I ever got is the one I've never tasted
Oh but they'll take their bonus pay to Molly McDonald,
Neon ladies, beauty is that which obeys, is bought or borrowed

Cause my heart's become a crooked hotel full of rumours
But it's I who pays the rent for these fingered-face out-of-tuners
And I make 16 solid half hour friendships every evening

Cause your queen of hearts who is half a stone
And likes to laugh alone is always threatening you with leaving
Oh but they play those token games on Willy Thompson
And give a medal to replace the son of Mrs. Annie Johnson

Cause they told me everybody's got to pay their dues
And I explained that I had overpaid them
So overdued I went to the company store
And the clerk there said that they had just been invaded
So I set sail in a teardrop and escaped beneath the doorsill

Cause the smell of her perfume echoes in my head still
Cause I see my people trying to drown the sun
In weekends of whiskey sours
Cause how many times can you wake up in this comic book and plant flowers?

You may also like
Total Eclipse (1995) - povestea iubirii turbulente dintre Arthur Rimbaud și Paul Verlaine

Slumdog Millionaire 2008 – sau cum destinul lucrează pentru tine

E clar că este vremea lui Dev Patel, acest actor britanic de origine indiană care este distribuit cu precădere în oare ce altceva decât în roluri de indian? Deși face o figură frumoasă în The Man Who Knew Infinity (2015) sau Lion (2016), nu pot să nu fac o comparație cu un alt film de-al lui, ceva mai vechi, Slumdog Millionaire care, o dată văzut, îți rămâne pur și simplu în suflet. În 2008, anul apariției sale, Slumdog Millionaire a rupt pur și simplu gura târgului, câștigând mai toate premiile care se puteau câștiga: opt premii Oscar, patru premii BAFTA, șapte premii Globul de Aur și altele, luând-o înaintea unor filme ca The Reader, The Curious Case of Benjamin Button, Milk sau Frost/Nixon, filme având în distribuție numai actori unul și unul.

Regizat de britanicul Danny Boyle, după un roman de Vikas Swarup, cu un Dev Patel aflat la început de carieră, cu roluri interpretate chiar de copii aleși de prin mahalalele Mumbaiului, Slumdog Millionaire se apropie destul de mult de stilul alert, efervescent și zgomotos al filmelor bolywoodiene, regizorul alegând totuși să nu facă uz de atât de specificele scene de muzică și dans.

Ideea filmului nu are cum să nu te cucerească: cum ar fi să te înscrii la Vrei să fii miliardar? fără să fii deloc un om instruit, fără să fi reușit să termini o școală, fără să fi citit cap-coadă măcar o carte în toată viața ta și totuși să știi răspunsurile la întrebări, să reușești acolo unde o groază de alți participanți, tobă de carte, au eșuat? Și asta pentru că fiecare întrebare din concurs, prin nu știu ce coincidență extraordinară, te trimite la câte un episod dureros din viața ta, astfel încât răspunsul care ți se cere îți este veșnic întipărit în minte, fie că vrei sau nu? Cam asta i se întâmplă personajului principal al filmului, Jamal Malik, care nici măcar nu se înscrie la concurs din dorința de a câștiga, ci pentru că asta este singura posibilitate de a reuși să dea de fata pe care o iubește și pe care a pierdut-o în miliardul de oameni al Indiei.

Așadar o poveste bine ticluită despre puterea destinului și despre iubire, care te ține cu sufletul  la gură, la sfârșitul căreia nu poți decât să te declari pur și simplu fermecat, dublată de o coloană sonoră de excepție, pentru care compozitorul indian A.R. Rahman a primit un Oscar. Mie mi-a rămas în special în minte piesa Mausam & Escape, pe care am inclus-o într-un personal Top 15 al celor mai bune melodii de pe coloanele sonore ale filmelor.

Total Eclipse (1995) - povestea iubirii turbulente dintre Arthur Rimbaud și Paul Verlaine

Un film de tinerețe a lui Leonardo DiCaprio, în 1995 acesta avea 21 de ani, el reușind să facă un rol de-a dreptul remarcabil. De fapt, părerea mea este că cele mai bune filme ale lui DiCaprio sunt cele de dinaintea Titanicului, al cărui uriaș succes l-a transformat într-un actor cu faima pe care o are acum și care l-a îndreptat spre roluri mai degrabă comerciale. 

Total Eclipse (1995) spune povestea de iubire interzisă dintre mult mai înaintatul în vârstă Paul Verlaine și tânărul Arthur Rimbaud. Verlaine l-a cunoscut pe Rimbaud când acesta era doar un puști de 16 ani, un rebel care a decis să devină un geniu, experimentând pe propriul trup tot ceea ce se poate experimenta. Turbulent, de-a dreptul grobian în comportament, sărac lipit, cu o fire dificilă și trecând repede de la o stare sufletească la alta, Rimbaud îl atrage pe Verlaine într-o iubire din care nu are cum să iasă fără să se ardă. 

Verlaine se lasă antrenat ajungând să se îndrăgostească până peste cap de acest tânăr pe care doar el îl înțelege și pe ale cărui versuri le vede ca fiind expresia poetică a viitorului. Pentru el, Verlaine își bate nevasta, își părăsește casa și copilul nou născut, lăsând în urmă viața lipsită de griji pentru a hoinări prin lume doar cu acest tânăr genial care aduce numai probleme. Urmează câțiva ani de iubire și respingere, de nopți înecate în absint, de poezie și de încercarea de a ascunde sodomia. Firea contradictorie a lui Rimbaud îl va aduce pe Verlaine într-o stare de asemenea disperare încât, mai întâi, amenință cu sinuciderea, apoi sfârșește prin a-l răni grav pe Rimbaud. Incidentul îl aduce pe Verlaine în fața justiției, este descoperită relația lor, fiind condamnat la doi ani de închisoare. 

Închisoarea înseamnă și sfârșitul relației dintre cei doi. Pentru Rimbaud începe o perioadă de hoinăreală prin lume în care a făcut de toate pentru a trăi, lăsând poezia deoparte. Moare, la doar 37 de ani, în urma unei cangrene la picior. Verlaine rămâne cu amintirea anilor de pasiune dureroasă, precum și cu manuscrisele poeziilor acestuia, pe care refuză să le predea familiei Rimbaud, atât de dornică să le distrugă, din cauza indecenței lor.

Total Eclipse (1995) este un film despre genialitatea vecină cu nebunia a lui Rimbaud, cel care este considerat un precursor al modernismului și simbolismului în poezie. Filmul acesta, alături de What's Eating Gilbert Grape (1993) sunt două dintre filmele lui Dicaprio, de dinainte de Titanic, în care și-a dovedit talentul. DiCaprio nu este un actor al cărui talent să fi crescut în timp, el a fost foarte bun din prima. Pentru rolul acesta putea foarte bine să ia un Oscar, ar fi fost pe deplin meritat.

Total Eclipse - Original Theatrical Trailer

Septembrie în Shiraz 2015 - un film despre vina de a fi privit în cealaltă parte (Carte vs. film)

”Când veștmântul norocului ți-a fost țesut negru, nici apa din fântâna Zamzam nu ți-l poate înălbi”. (Fântâna Zamzam este fântâna din moscheea Masjid al-Haram din Mecca)

Oare câte națiuni de pe pământul acesta nu au în istoria lor măcar un episod de teroare exercitată de o dictatură autoritară? Septembrie în Shiraz este povestea familiei unui bijutier evreu din Iran, Isaac Amin, care, după Revoluția iraniană din 1979, se trezește că, brusc, a devenit un dușman al poporului. Înainte de revoluție, SAVAK-ul, poliția șahului, a semănat teroare printre cei care au îndrăznit să de declare împotriva lui, torturându-i sau ucigându-i. Oamenii au ieșit în stradă, l-au înlăturat pe șah de la putere, obligându-l să fugă în exil, sperând într-o viață mai bună.

Schimbarea conducerii divide populația în două: toți cei asupriți până acum preiau frâiele și se simt îndreptățiți să se răzbune, singura vină a celor care fuseseră privilegiați anterior fiind aceea de ”a se fi uitat în altă parte”. Acum Iranul nu e decât o țară a răzbunării, mult mai închisă, cu reguli stricte și o mulțime de constrângeri: devin ilegale consumul de alcool, cântatul, ascultatul muzicii sau ieșitul din casă cu capul descoperit. Mai mult, cetățenii sunt obligați să se adreseze unul altuia cu apelativele de ”frate” și ”soră”, chiar dacă nu s-au văzut înainte niciodată în viața lor.

Așa că bijutierul Isaac Amin este arestat chiar de la prăvălia lui și dus în închisorile pline cu cei vinovați că atâta vreme ”s-au uitat în altă parte”. Este bătut, torturat, dus în fața plutonului de execuție. Casa îi este răscolită, i se confiscă fără jenă lucrurile de valoare din casă, fără să poată face ceva.

Nu o să povestesc acțiunea filmului (cu Adrien Brody și Salma Hayek în rolurile principale), nici a romanului omonim apărut în 2007 al Daliei Sofer, după care a fost realizat. O să spun însă că filmul păstrează destul de fidel linia cărții și că Dalia Sofer a scris acest roman înspirându-se din teribilele întâmplări prin care a trecut propria ei familie, înainte de a reuși să fugă în Occident. 

Septembrie în Shiraz este primul ei roman, tradus și publicat în numeroase țări, pentru el Dalia Sofer fiind distinsă sau nominalizată la numeroase premii literare. Pentru cei care nu se vor mulțumi doar cu filmul și vor dori să citească și cartea, vor avea ceva în plus de învățat despre obiceiurile și produsele tradiționale din Iran, dar și câte ceva despre pietre prețioase.

La noi, romanul a apărut în 2008, la editura Leda, Grupul editorial Corint, colecția Love&Life.

 Romanul Daliei Sofer apărut în 2008 la editura Corint

 Salma Hayek în rolul soției bijutierului Isaac Amin

  Salma Hayek în rolul soției bijutierului Isaac Amin

 Adrien Brody în rolul bijutierului Isaac Amin

Bijutierul Isaac Amin cu unul dintre torționarii săi

Truth 2015

Un film care, după ce îl vezi, te lasă cu un gust amar pentru că, de data asta, binele nu învinge răul sau adevărul nu reușeste să iasă la suprafață. Făcut după o întâmplare reală, ”Truth” relatează povestea unei ediții a emisiunii 60 Minutes de la CBS, prin care se făcea cunoscut publicului american cum, în tinerețe, președintelui George Bush jr i s-a facilitat intrarea ca pilot în garda națională, o manevră menită să-l scape de participarea la războiul din Vietnem. Ori, să mori pe un câmp de luptă într-un colț îndepărtat de lume e o soartă mai potrivită pentru cei neimportanți, pentru săraci, nu-i așa? Deci, micul Bush profită de pilele sale și își aranjează un loc călduț în garda națională. Măcar dacă s-ar fi ținut și acolo de treabă! Bineînțeles că nu: lipsește mereu astfel încât instructorii săi sunt puși în situația de a-și încălca principiile și de a-i acorda acestuia calificative în lipsă. Echipa de știri de la CBS află toate aceste lucruri și hotărăște că reprezintă o poveste care merită spusă tururor votanților americani. Emisiunea, prezentată de Dan Rather, considerat un guru al știrilor de la CBS, este difuzată înainte de alegeri, iar reacțiile nu întârzie să apară. Se fac presiuni, jurnaliștii sunt acuzați că s-au folosit de documente false, sursele se tem să mai recunoască ceea ce au spus inițial, totul terminându-se cu ”mazilirea” profesională a întregii echipe care a lucrat la subiect. Cei treizeci de ani la pupitrul știrilor și integritatea profesională recunoscută a lui Dan Rather și a echipei sale nu mai valorează nimic: toți sunt concediați. Principala vinovată este considerată producătoarea emisiunii, Mary Mapes. Dan Rather a dat în judecată CBS pentru o sumă de 70 de milioane de dolari pe motiv că a cedat presiunilor. Ulterior, el a declarat că regretă că la momentul respectiv a cedat prea ușor, că nu a luptat mai mult pentru el și echipa sa, pentru adevăr.

Cum spuneam, un film care arată, poate încă o dată, că libertatea presei și de exprimare sunt chestiuni ce țin mai degrabă de mit sau de lecții de manual, realitatea fiind că cei puternici vor manipula mereu ca totul să iasă conform propriilor interese.

Nici nu are sens să facem o comparație cu presa din România: pe lângă plicul cu bani, ai noștri jurnaliști probabil că primesc și textul cu care să ”informeze”.

Niciodată Monica Bellucci nu a fost mai frumoasă ca în ”Malena” 2000

Regia: Giuseppe Tornatore

Dincolo de povestea plasată într-o Sicilie însorită, filmul este o celebrare a frumuseții neasemuite a Monicăi Bellucci. Ea interpretează rolul unei tinere femei al cărui bărbat este plecat la război, astfel că ea, rămasă fără nici un mijloc de subzistență, trebuie să supraviețuiască prin forțele proprii.

Frumusețea ei este remarcată nu doar de bărbații maturi din sat, dar și de băiețandrii care abia intră în adolescență, unul dintre aceștia din urmă urmărind-o pas cu pas, îndrăgostit fiind până peste cap. Când Malena alege să-și câștige traiul oferind plăcere bărbaților care sunt dispuși să plătească pentru asta, ea devine ținta clevetirilor, invidiei și urii nevestelor înșelate. Este târâtă și bătută în plină stradă ca învățătură de minte pentru rușinoasa cale pe care a apucat-o. Întoarcerea soțului din război pune capăt calvarului ei, reoferindu-i sprijinul și demnitatea pierdute.

Un film cu două nominalizări la Oscar, două nominalizări la Globurile de Aur și o nominalizare la Festivalul de Film de la Berlin, care trebuie neapărat văzut de către cinefili.