Spicuiri amuzante din literatura lumii (6)

” – Dar copiii de jos?

Apoi pun totul la loc pe foc, având grijă ca nu cumva cafeaua să dea în clocot.

- Frați și surori vitrege, copiii mamei mele.

Un mic răgaz, atât cât creionașul lui să mâzgălească ceva în carnețel, apoi inspectorul Caregga lansează întrebarea următoare:

- Și tații?

- Împrăștiați care încotro.

Arunc o privire prin ușa întredeschisă a bucătăriei. Caregga scrie cu conștiinciozitate că sărmana mea mamă și-a împrăștiat bărbații.”

” – Domnule Malaussène, știți ce spunea Clémenceau despre șeful lui de cabinet?

(Nici că-mi pasă...)

- Spunea: Când mă băș, el e cel care pute.”

Sursa: ”La căpcăunii veseli”, de Daniel Pennac 1985

Spicuiri amuzante din literatura lumii (5)

Coperta franceză a cărții lui Daniel Pennac

”Ceea ce urmează e anunțat de soneria care sună a doua zi, 25 decembrie, la ora 8 dimineața. Dau să strig: Intră, e deschis, dar o amintire neplăcută mă reține. În felul acesta eu și Julius ne-am trezit săptămâna trecută cu un sicriu alb în mijlocul holului, flancat de trei lucrători cu figură constipată. Cel mai livid dintre ei a spus pur și simplu:

- Pentru cadavru.

Julius s-a năpustit sub pat, iar eu, cu părul zburlit, cu ochelarii aburiți, îmi arăt pijamaua cu un aer dezolat:

- Reveniți peste vreo cincizeci de ani, nu sunt gata încă.”

Sursa: ”La căpcăunii veseli”, de Daniel Pennac 1985