Albastrul din miez de noapte, de Simone van der Vlugt

Mai degrabă un roman de atmosferă, Albastrul din miez de noapte își introduce cititorii în viața de zi cu zi a Olandei secolului XVII, aflată în plin avânt comercial și artistic. Aducând împreună personaje istorice reale și personaje fictive, Simone van der Vlugt reușește să surprindă o epocă pe care o putem doar întrezări privind picturile artiștilor timpului. E o vreme în care totul este încă de descoperit, în care totul este fragil: de la bunurile de consum ori cele menite să-ți încânte ochiul, care pot să facă o călătorie de pană la un an pe mare, în cala unei corăbii până să ajungă în casa cuiva, până la viața pe care poți să ți-o pierzi cât ai clipi, din orice, din naștere, din cauza unui foc izbucnit tocmai la celălalt capăt al orașului sau în urma unei epidemii de ciumă. De aceea, totul are parcă mai și multă valoare întrucât totul e mult mai greu de păstrat sau de obținut. 

Sub semnul incertitudinii și al necunoscutului stă și destinul eroinei principale a romanului, tânăra Catrijn care, după moartea subită a soțului, părăsește satul natal lăsând totul în urmă, mai ales zvonurile răutăcioase ale sătenilor care pun sub semnul întrebării inocența văduvei. Dar Catrijn este o luptătoare și e gata să o ia de la capăt. O dată plecată din lumea simplă, previzibilă și monotonă a satului, Catrijn și împreună cu ea și cititorul, pătrunde într-o lume cu totul diferită, cea a orașului, acolo unde se întâmplă totul. Ajunge mai întâi la Amsterdam, apoi în Delft, două orașe emblemă a Olandei, pentru că aici negoțul este în floare dar și pentru că aici respiră și pictează un Rembrandt admirat de toată lumea și un Vermeer aflat încă în căutarea recunoașterii valorii sale. Și Catrijn are un talent, îi place să picteze pe mobilier sau pe vase, îndemânarea ei ajutând-o să își găsească un nou drum și un loc binemeritat printre cei care aveau să lanseze ceea ce avea să fie cunoscută lumii întregi ca ceramica albastră de Delft, o replică olandeză la porțelanul chinezesc, atât de scump și de greu de obținut în acele timpuri. 

Citind Albastrul din miez de noapte și urmând-o pe Catrijn, tragi la o parte draperiile de brocart, grele și minunat împodobite de la ferestrele caselor din Delft, lăsând lumina soarelui să pătrundă blând prin vitraliile colorate și ai impresia că picturile lui Vermeer prind viață! Parcă auzi bocănitul saboților de lemn pe pardoselile în alb și negru ale caselor nobililor și negustorilor bogați, parcă simți gustul berii servite de acesta călătorilor însetați ce poposesc la Mechelen, hanul familiei sale, pândind veșnic momentul să se retragă în liniștea atelierului să mai poată trage câteva tușe pe pânză, parcă vezi strălucirea sidefată a perlelor purtate la gât și în urechi ale doamnelor de viță nobilă, mereu interesate de artă și de ce mai e nou. Pe chei nu ai cum să nu admiri bogăția hainelor căptușite cu hermină a acestora sau albul imaculat și strălucitor al gulerelor soților lor. Te strecori printre canale și mori de vânt sau, dacă ai noroc, iei o barjă trasă de cai ca să ajungi cât mai repede la târg sau la piața de pește să cumperi cel mai proaspăt file sau mirodenii aduse de hăt departe de vasele comerciale ale Companiei Unite a Indiilor de Est din niște ținuturi pe care doar ți le poți imagina. Totul e viu colorat și totul mustește de viață în acest roman, iar la sfârșitul lui, nu ai cum să te simți decât îmbogățit.

Johannes Vermeer - View of Delft, (Gezicht op Delft) c. 1660–1663 Oil on canvas 98.5 x 117.5 cm, Mauritshuis, The Hague

 Tavă în alb și albastru cu motive chinezești, ceramică albastră de Delft circa 1640- 1650

Placă din ceramică albastră de Delft cu peisaj, 26 x 24 cm, muzeul Rijksmuseum, Amsterdam

Lady Writing a Letter with Her Maid (c.1670). Johannes Vermeer (Dutch, 1632-1675). Oil on canvas. Gallery of Ireland

You may also like
Vermeer - hangiu, negustor de artă și pictor de geniu

”Eu sunt fiica lui Rembrandt”, de Lynn Cullen (Jurnal de lectură)

Rembrandt - Femeie scăldându-se în râu, 1655

Lynn Cullen, prin romanul său, își introduce cititorii în atmosfera unui Amsterdam al celei de-a doua jumătăți de secol XVII, cu frumusețea canalelor sale strălucind în bătaia soarelui dar și lovit periodic de ciumă. Este Amsterdamul unde trăiește și crează, convins că prin pensulele sale vorbește însuși Dumnezeu, celebrul pictor Rembrandt. Vremurile în care Rembrandt era în culmea gloriei și câștiga o groază de guldeni pe fiecare tablou al său sunt de mult apuse căci, dincolo de talentul său de toți recunoscut, epoca în care trăiește este una destul de închisă, în care clasele sociale sunt foarte bine delimitate și în care e aproape imposibil să pătrunzi, în care cei cu bani nu acceptă să se amestece în vreun fel cu cei săraci, în care orice abatere de la moralitate atrage după sine oprobriul public definitiv. Este o epocă în care contează foarte mult din ce familie te tragi, dacă ești un copil legitim sau unul din afara căsătoriei, de aceste diferențe depinzând felul cum ești privit și tratat, influențând tot parcursul vieții tale.

Este și cazul Corneliei van Rijn, fiica nelegitimă a lui Rembrandt și al servitoarei sale, Hendrickje Stoffels, cea care i-a servit și ca model pentru unele dintre tablourile sale. De altfel, declinul lui Rembrandt a pornit în primul rând de la viața scandaloasă a acestuia, de la legăturile lui cu servitoarele sau cu educatoarea copiilor săi, concubinajul fiind pedepsit în Olanda acelor vremuri. Refuzul lui de a o lua de soție pe Hendrickje atrage după sine ocara din partea semenilor și chiar excomunicarea din partea bisericii, rușinea acoperind-o și pe fiica lor, Cornelia.

Despre Cornelia, datele istorice sunt foarte puține, așa că Lynn Cullen umple aceste goluri în romanul său, împletind cu talent firul vieții acesteia cu operele marelui artist, căci cititorul poate afla și poveștile (în viziunea scriitoarei) din spatele unor tablouri celebre ale Rembrandt, cum ar fi Logodnica evreică (Cullen afirmă că modelul feminin din pictură este însăși fiica pictorului, Cornelia), Lecția de anatomie a lui Johan Deyman, Batșeba, Femeie scăldându-se în râu, sau  Jurământul lui Claudius Civilis. Viața ei se împarte între rușinea originii sale și lipsa de afecțiune din partea tatălui ei aflat, după părerea tuturor în pragul nebuniei. În încercarea de a se descurca cu sărăcia extremă și cu neputința de a spera că-și va vedea vreun vis împlinit, Cornelia descoperă unele secrete de familie, vechi și dureroase.

 Batșeba

 Jurământul lui Claudius Civilis

 Lecția de anatomie a lui Johan Deyman, 1656

Logodnica evreică

Romanul unui tablou: ”Mireasa evreică”, de Luigi Guarnieri 2006 (Jurnal de lectură)

Editura Rao, 2007

Titlu original: ”La sposa ebrea”

Romanul Mireasa evreică este romanul a două povești tragice de dragoste, petrecute la o distanță de câteva secole, dar legate cumva între ele printr-un tablou. Autorul își introduce cititorul în atmosfera unui colț dărăpănat din Parisul anilor 80, scăldat într-o ploaie rece de toamnă, unde Leo Gualtieri, un scriitoraș italian, deprimat, sărac și jerpelit, vine pentru a-și termina al nu știu câtălea roman respins de către editori. El speră că sosirea la Paris va produce o schimbare majoră în viața lui și îi va aduce mult dorita inspirație scriitoricească.

Acțiunea romanului se mută cu câteva sute de ani în urmă, în Amsterdamul lui Rembrandt, când doctorul Ephraim Paradies este chemat la căpătâiul unei tinere bolnave, frumoasa Abigail da Costa. Încet-încet, pacienta începe să nutrească o dragoste profundă pentru medicul ei, spre nemulțumirea tatălui ei, un om bogat și influent, care își dorea pentru fiica lui o partidă mult mai strălucită. Întrucât nu poate să-i smulgă fiicei lui dragostea din inimă, tatăl trece la o altă metodă, josnică dar eficientă: pornește o amplă discreditare a doctorului Paradies care, de frica represaliilor, este nevoit să părăsească Amsterdamul. Bolnavă, aflată la capătul puterilor, Abigail fuge din casa părintească pentru a-și regăsi iubitul, alături de care nu apucă să mai trăiască decât pentru scurtul timp în care cei doi îi servesc drept modele lui Rembrandt, care îi imortalizează în cunoscutul lui tablou Mireasa evreică, astfel încât cei doi nefericiți îndrăgostiți să rămână mereu împreună, cel puțin pe pânză, dacă nu și în viața reală.

Dar tragica poveste de dragoste dintre Abigail și doctorul Paradies se va repeta și peste secole, la Paris, când disperatul Leo Gualtieri o întâlnește pe Rebecca Lopes, urmașa acelei Abigail din tabloul lui Rembrandt. Ca și în urmă cu sute de ani, Rebecca se îndrăgostește fără scăpare de scriitorașul italian, căruia îi spune totul, inclusiv despre cercetările ei pe marginea tabloului pictorului olandez și a strămoașei sale, cercetări adunate, cu multă măiestrie, într-un manuscris. Numai că iubirea ei pentru Leo nu este împărtășită, cei doi ajungând să se despartă. Leo nu are scrupule: nu îi pasă de sufletul distrus al Rebecăi și nu simte nici o remușcare când, la plecarea în Italia, îi fură manuscrisul, pe care îl folosește pentru a-și relansa cariera de scriitor.

După mulți ani, Leo Gualtieri revine la Paris pentru a o căuta pe Rebecca și pentru a-și cere iertare. O găsește schizofrenică, trăind doar datorită supravegherii medicilor și îngrijirii atente a familiei sale, distrusă de trădarea celui pe care, cândva, l-a iubit atât de mult.

Romanul lui Luigi Guarnieri merită citit pentru simplul fapt că personajele lui sunt atât de normale, ele neavând nimic eroic în ele, fiind umane și nimic mai mult: ele iubesc, se zbat, speră, încearcă, eșuează, trădează, fac compromisuri, au remușcări. Ca noi toți!

Femeile Bibliei în artă (9): Estera - frumoasa evreică din haremul regelui Ahasverus care a reușit să-și salveze poporul de la moarte

Esther, by Hermann Anschuetz

Estera era o tânără evreică care rămăsese orfană de ambii părinți încă de copilă. Fusese crescută de vărul ei, Mardoheu și pentru că era neasemuit de frumoasă, acesta a dus-o în haremul regelui Ahasverus. A sfătuit-o însă să nu spună că este evreică, de teamă să nu fie respinsă. Regele i-a remarcat frumusețea și a hotărât ca Estera să fie încoronată regină în locul celei care nu-i mai era pe plac.

Mardoheu n-o scăpa din ochi pe Estera, venind în fiecare zi la porțile palatului pentru a vedea cum se descurcă. Așa, fiind atent la tot ceea ce era în jurul lui, a reușit să afle de un complot prin care se urmărea asasinarea regelui. Estera i-a dezvăluit stăpânului ei ce se punea la cale, regele putând astfel să se ferească și să-i pedepsească pe cei implicați. 

Numai că viața lui Mardoheu nu era una ușoară: el și l-a făcut dușman de moarte pe marele vizir Aman când a refuzat să se ploconească în fața lui cu ocazia sărbătoririi numirii lui în funcție. Cu multă cruzime, Aman și-a pus în gând ca să nu-l omoare doar pe evreul acesta trufaș de Mardoheu, ci, o dată cu el, să nimicească și întreg poporul din care se trage. Imediat s-a dus la rege și i-a cerut să emită un edict prin care să treacă la uciderea tuturor evreilor. Nepăsător din fire, regele Ahasverus nu prea s-a gândit că tocmai aprobă un măcel în masă și i-a dat voie lui Aman să facă ce-l taie capul.

În rândul evreilor se stârnește groaza. Mardoheu îi trimite vorbă Esterei să meargă la rege și să încerce să îndrepte lucrurile. Numai că, nu era chiar atât de simplu: legea pedepsea cu moartea pe toți cei care se apropiau de rege, în camera lui, fără să fie chemați. Singura șansă de a scăpa cu viață dintr-o astfel de situație era ca regele să își îndrepte sceptrul de aur spre cel vinovat. Îmbărbătată de Mardoheu, Estera se hotărăște totuși să își încerce norocul. După ce postește și se roagă timp de trei zile, ea își pune hainele cele mai frumoase și merge la rege. Tulburat de această întruchipare a frumuseții, regele Ahasverus îi iartă îndrăzneala și îndreaptă spre ea sceptrul de aur. O întreabă apoi ce dorește atât de mult de a dat buzna. Ea îi răspunde că dorește să i se permită să îl invite pe el și pe Aman la un ospăț organizat de ea. 

Când Aman primește invitația la ospăț nu bănuiește nimic. El știe că este în grațiile regelui și împinge lucrurile și mai departe: pregătește o spânzurătoare înaltă pentru Mardoheu, plănuind ca a doua zi să ceară învoire de la rege pentru a-l ucide. Între timp, aducându-și aminte de complotul din care scăpase cu bine, regele întreabă ce recompensă a primit cel care i-a salvat viața. Când aude că niciuna, regele îi cere sfatul lui Aman cum să procedeze pentru a onora pe cineva demn de răsplata sa. Crezând că este vorba chiar de el, Aman nu se zgârcește: după el, cel onorat trebuie să primească îmbrăcăminte regească, coroană și să fie plimbat pe un cal din herghelia regală pentru a fi văzut și cinstit de toată lumea. Când i se poruncește să facă toate acestea pentru Mardoheu nu-i vine să-și creadă urechilor, dar nu crâcnește!

După ospăț, Estera îndrăznește să îi vorbească regelui și să ceară îndurare pentru poporul ei. Aflând că însăși regina lui este evreică și în pericol de a muri de mâna răutăciosului Aman, Ahasverus se înfurie și pleacă să se calmeze în grădină. Simțind cum îi fuge pământul de sub picioare, Aman se apleacă peste canapeaua pe care stătea întinsă frumoasa Estera, pentru a cerși îndurare. Așa îl găsește Ahasverus care, crezând că vrea să-i siluiască regina, se înfurie și mai rău și poruncește ca nefericitul Aman să fie spânzurat chiar în spânzurătoarea pregătită de el pentru Mardoheu. 

Regina Estera (Hadasa, după numele ei evreiesc) este cea care a instituit sărbătoarea și practicile Purimului, o sărbătoare evreiască prin care se cinstesc zilele de 14 și 15 ale lunii Adar, zile în care evreii din vechime și-au învins dușmanii și și-au celebrat victoria prin ospețe. Pentru aceasta, ea a fost considerată una dintre cele mai mari eroine biblice, pictorii zugrăvind-o fie în momentul în care aproape că se prăbușește în fața regelui Ahasverus care, tulburat de fumusețea ei neasemuită, își îndreaptă sceptrul de aur spre ea, fie în scena ospățului, fie când se împodobește cu straie bogate pentru a se înfățișa în fața stăpânului ei. De asemenea, ea a fost un personaj căreia i s-au dedicat și opere în teatru și muzică.

 Guercino - Esther before Ahasuerus

 Queen Esther, by Giovanni Battista Moroni

 The Swooning of Esther, by Antoine Coypel, c. 1704, Musée du Louvre, Paris

Assuérus et Aman au repas d’Esther, by Arent de Gelder, v.1680-85 

 Banquet of Esther and Achashverosh, by Jan Victors (c 1645)

Esther Accuses Haman, by Jan Lievens 

 Esther and Ahaseurus, by Bernardo Cavallino, Galleria degli Uffizi, Florence 1645-1650

Esther and Haman before Ahasuerus, by Jan Victors 

 Esther before Ahasuerus, by Julius Schrader

Esther before Ahasuerus, by Tintoreto 

 Esther before Ahasuerus, by Claude Vignon 1624

Esther before Ahasuerus, by Giovanni Andrea Sirani 1630s, Museum of Fine Arts, Budapest 

 Esther Before Assuerus, by Nicolas Poussin 1640s, The Hermitage, St. Petersburg, Russia

 Esther Preparing to Intercede with Assuerus, by Rembrandt van Rijn

 Esther Before Ahasuerus, by Jan Steen

 Filippino Lippi - Three scenes from the story of Esther, 1475

 Franc Kavčič - Esther before Ahasuerus

Artemisia Gentileschi - Esther before Ahasuerus, c. 1628–1635 

 Giovanni Bonati - Esther before Ahasuerus

 Jean François Portaels - Esther

Queen Esther, by Edwin Long

 Marcello Bacciarelli - Esther Fainting Before Ahasuerus 1776-1777

 Rembrandt - Haman Begging Esther for Mercy

 Rembrandt Harmensz van Rijn - Ahasuerus, Haman and Esther 1660

The Feast of Esther, by Johannes Spilberg the Younger 

 The Toilette of Esther or Esther Preparing to be Presented to King Ahasuerus, by Théodore Chassériau 1841

The wrath of Ahasuerus, by Jan Steen, c. 1668

Sursa: ”Femeile din Biblie” de John Baldock

Candlelight

 Caravaggio - Boy by Candlelight

 A Girl reading a letter by Candlelight, with a Young Man peering over her shoulder, by Joseph Wright, 1762

 A young girl reading by candlelight, by Philip Mercier

 An Old Man Writing a Book by Candlelight, by Godfried Schalcken

Femme à la chandelle, by Godfried Schalcken 

 Gerrit Dou - Old Woman with a Candle

 Gerrit van Honthorst - Boy blowing on an ember, about 1614

Godfried Schalcken - Apfelesserin candlelight, 1675-1679 

 Godfried Schalcken - Self-Portrait 1695, oil on canvas

 Godfried Schalcken - Girl with a Candle

 La brodeuse à la bougie, by Jean Baptiste Santerre

 Man with a Candle, by Godfried Schalcken

 Michiel Versteegh - Woman in a Kitchen by Candlelight c.1830

 Petrus Van Schendel - Market place by candlelight

 Rembrandt - Man Writing by Candlelight - c.1629

 Sitting by Candlelight, by Petrus van Schendel

 The Young Singer, by Georges de La Tour

 Woman Reading, by Peter Vilhelm Ilsted

 Woman Reading by candlelight, by Petrus van Schendel.

Writing by Candlelight, by Johannes Rosierse