Femeile Bibliei în artă (9): Estera - frumoasa evreică din haremul regelui Ahasverus care a reușit să-și salveze poporul de la moarte

Esther, by Hermann Anschuetz

Estera era o tânără evreică care rămăsese orfană de ambii părinți încă de copilă. Fusese crescută de vărul ei, Mardoheu și pentru că era neasemuit de frumoasă, acesta a dus-o în haremul regelui Ahasverus. A sfătuit-o însă să nu spună că este evreică, de teamă să nu fie respinsă. Regele i-a remarcat frumusețea și a hotărât ca Estera să fie încoronată regină în locul celei care nu-i mai era pe plac.

Mardoheu n-o scăpa din ochi pe Estera, venind în fiecare zi la porțile palatului pentru a vedea cum se descurcă. Așa, fiind atent la tot ceea ce era în jurul lui, a reușit să afle de un complot prin care se urmărea asasinarea regelui. Estera i-a dezvăluit stăpânului ei ce se punea la cale, regele putând astfel să se ferească și să-i pedepsească pe cei implicați. 

Numai că viața lui Mardoheu nu era una ușoară: el și l-a făcut dușman de moarte pe marele vizir Aman când a refuzat să se ploconească în fața lui cu ocazia sărbătoririi numirii lui în funcție. Cu multă cruzime, Aman și-a pus în gând ca să nu-l omoare doar pe evreul acesta trufaș de Mardoheu, ci, o dată cu el, să nimicească și întreg poporul din care se trage. Imediat s-a dus la rege și i-a cerut să emită un edict prin care să treacă la uciderea tuturor evreilor. Nepăsător din fire, regele Ahasverus nu prea s-a gândit că tocmai aprobă un măcel în masă și i-a dat voie lui Aman să facă ce-l taie capul.

În rândul evreilor se stârnește groaza. Mardoheu îi trimite vorbă Esterei să meargă la rege și să încerce să îndrepte lucrurile. Numai că, nu era chiar atât de simplu: legea pedepsea cu moartea pe toți cei care se apropiau de rege, în camera lui, fără să fie chemați. Singura șansă de a scăpa cu viață dintr-o astfel de situație era ca regele să își îndrepte sceptrul de aur spre cel vinovat. Îmbărbătată de Mardoheu, Estera se hotărăște totuși să își încerce norocul. După ce postește și se roagă timp de trei zile, ea își pune hainele cele mai frumoase și merge la rege. Tulburat de această întruchipare a frumuseții, regele Ahasverus îi iartă îndrăzneala și îndreaptă spre ea sceptrul de aur. O întreabă apoi ce dorește atât de mult de a dat buzna. Ea îi răspunde că dorește să i se permită să îl invite pe el și pe Aman la un ospăț organizat de ea. 

Când Aman primește invitația la ospăț nu bănuiește nimic. El știe că este în grațiile regelui și împinge lucrurile și mai departe: pregătește o spânzurătoare înaltă pentru Mardoheu, plănuind ca a doua zi să ceară învoire de la rege pentru a-l ucide. Între timp, aducându-și aminte de complotul din care scăpase cu bine, regele întreabă ce recompensă a primit cel care i-a salvat viața. Când aude că niciuna, regele îi cere sfatul lui Aman cum să procedeze pentru a onora pe cineva demn de răsplata sa. Crezând că este vorba chiar de el, Aman nu se zgârcește: după el, cel onorat trebuie să primească îmbrăcăminte regească, coroană și să fie plimbat pe un cal din herghelia regală pentru a fi văzut și cinstit de toată lumea. Când i se poruncește să facă toate acestea pentru Mardoheu nu-i vine să-și creadă urechilor, dar nu crâcnește!

După ospăț, Estera îndrăznește să îi vorbească regelui și să ceară îndurare pentru poporul ei. Aflând că însăși regina lui este evreică și în pericol de a muri de mâna răutăciosului Aman, Ahasverus se înfurie și pleacă să se calmeze în grădină. Simțind cum îi fuge pământul de sub picioare, Aman se apleacă peste canapeaua pe care stătea întinsă frumoasa Estera, pentru a cerși îndurare. Așa îl găsește Ahasverus care, crezând că vrea să-i siluiască regina, se înfurie și mai rău și poruncește ca nefericitul Aman să fie spânzurat chiar în spânzurătoarea pregătită de el pentru Mardoheu. 

Regina Estera (Hadasa, după numele ei evreiesc) este cea care a instituit sărbătoarea și practicile Purimului, o sărbătoare evreiască prin care se cinstesc zilele de 14 și 15 ale lunii Adar, zile în care evreii din vechime și-au învins dușmanii și și-au celebrat victoria prin ospețe. Pentru aceasta, ea a fost considerată una dintre cele mai mari eroine biblice, pictorii zugrăvind-o fie în momentul în care aproape că se prăbușește în fața regelui Ahasverus care, tulburat de fumusețea ei neasemuită, își îndreaptă sceptrul de aur spre ea, fie în scena ospățului, fie când se împodobește cu straie bogate pentru a se înfățișa în fața stăpânului ei. De asemenea, ea a fost un personaj căreia i s-au dedicat și opere în teatru și muzică.

 Guercino - Esther before Ahasuerus

 Queen Esther, by Giovanni Battista Moroni

 The Swooning of Esther, by Antoine Coypel, c. 1704, Musée du Louvre, Paris

Assuérus et Aman au repas d’Esther, by Arent de Gelder, v.1680-85 

 Banquet of Esther and Achashverosh, by Jan Victors (c 1645)

Esther Accuses Haman, by Jan Lievens 

 Esther and Ahaseurus, by Bernardo Cavallino, Galleria degli Uffizi, Florence 1645-1650

Esther and Haman before Ahasuerus, by Jan Victors 

 Esther before Ahasuerus, by Julius Schrader

Esther before Ahasuerus, by Tintoreto 

 Esther before Ahasuerus, by Claude Vignon 1624

Esther before Ahasuerus, by Giovanni Andrea Sirani 1630s, Museum of Fine Arts, Budapest 

 Esther Before Assuerus, by Nicolas Poussin 1640s, The Hermitage, St. Petersburg, Russia

 Esther Preparing to Intercede with Assuerus, by Rembrandt van Rijn

 Esther Before Ahasuerus, by Jan Steen

 Filippino Lippi - Three scenes from the story of Esther, 1475

 Franc Kavčič - Esther before Ahasuerus

Artemisia Gentileschi - Esther before Ahasuerus, c. 1628–1635 

 Giovanni Bonati - Esther before Ahasuerus

 Jean François Portaels - Esther

Queen Esther, by Edwin Long

 Marcello Bacciarelli - Esther Fainting Before Ahasuerus 1776-1777

 Rembrandt - Haman Begging Esther for Mercy

 Rembrandt Harmensz van Rijn - Ahasuerus, Haman and Esther 1660

The Feast of Esther, by Johannes Spilberg the Younger 

 The Toilette of Esther or Esther Preparing to be Presented to King Ahasuerus, by Théodore Chassériau 1841

The wrath of Ahasuerus, by Jan Steen, c. 1668

Sursa: ”Femeile din Biblie” de John Baldock

Femeile Bibliei în artă (6): Rebeca - mama care a complotat împotriva unui fiu pentru a-l favoriza pe celălalt

Francesco Hayez (1791 - 1882) - Rebeca la fântână, 1848

Avraam l-a trimis pe Eliezer, slujitorul său credincios, să caute o soție potrivită pentru fiul său Isaac. Acesta a luat cu el daruri, cămile și a plecat în lumea mare. A ajuns în cetatea Nahor din Mesopotamia și obosit și însetat, s-a așezat pe marginea unei fântâni. Nu prea știa cum avea să reușească să vină cu soția potrivită pentru fiul stăpânului, așa că a hotărât să aleagă pe aceea dintre fetele care veneau cu ulcioarele la fântână care va binevoi să-i potolească setea, atât lui cât și cămilelor sale. De fântână s-a apropiat frumoasa Rebeca. A umplut ulciorul cu apă și a dat să plece, dar Eliezer a strigat-o și i-a cerut să-i dea să bea. Tânăra i-a îndeplinit dorința și privind cămilele, i-a propus să scoată apă și pentru ele. Harnică, a dat fuga de mai multe ori de la fântână la adăpătoare cu ulciorul plin, până ce toate cămilele au putut bea pe săturate. Văzând aceasta, Eliezer i-a oferit inele și brățări din aur și a rugat-o să-l ducă în casa tatălui ei pentru a-l adăposti pe timp de noapte. Ajuns în fața tatălui fetei, slujitorul i-a făcut propunerea de căsătorie pentru fiul stăpânului său. Tatăl a acceptat propunerea iar Rebeca a consimțit să plece departe pentru a fi soția lui Isaac.

Isaac avea 40 de ani când s-a căsătorit cu Rebeca, iar copii nu a avut decât după douăzeci de ani, în tot acest timp Rebeca dovedindu-se a fi stearpă. Până la urmă, după multe rugăciuni către Dumnezeu, Rebeca a născut gemeni, doi băieți total diferiți unul față de celălalt. Primul copil, Isav, era roșcat și cu mult păr pe trup și-și petrecea mai tot timpul la vânătoare, cutreierând pe câmpuri. El era preferatul tatălui său, care mânca cu plăcere din bucatele gătite din vânatul adus de el. Cel de-al doilea băiat, Iacov, era o fire mult mai pașnică, el preferând să stea mai mult pe lângă corturile familiei. Iacov era preferetul Rebecăi. 

Moștenitorul averii părintești era Isav, ca prim născut, ceea ce nu le convenea deloc Rebecăi și fiului ei preferat, ei gândindu-se în fel și chip cum să facă să-i ia lui Isav dreptul de întâi-născut. Odată, când Isav s-a întors flămând de la vânătoare, l-a găsit pe Iacov fierbând o mâncare de linte. El nu i-a dat fratelui său să-și potolească foamea decât după ce acesta a fost de acord să-i cedeze lui dreptul de întâi-născut. Isav, lihnit de foame, nu a gândit prea limpede atunci, zicându-și că moștenirea viitoare nu-i e de nici un folos dacă moare de foame acum, așa că a acceptat târgul. Numai că doar renunțarea lui Isav nu era suficientă pentru ca Iacov să devină cu adevărat moștenitor: mai trebuia și binecuvântarea tatălui, binecuvântare care nu putea fi dată decât o singură dată.

Timpul a trecut, Isaac a îmbătrânit, a orbit și știind că nu mai are mult de trăit, și-a chemat fiul mai mare să-i dea binecuvântarea. Dar, înainte de asta, a dorit să mai mănânce o dată o mâncare de vânat, așa că l-a trimis pe Isav la vânătoare, cu promisiunea că, după ce se va ospăta, va deveni moștenitor. Rebeca, vigilentă, asculta pe la colțuri. După ce l-a văzut plecat pe Isav, a dat fuga la Iacov să-i prezinte planul ei de a-l păcăli pe bătrân. Și-a pus favoritul să taie repede doi iezi din turma lor pe care i-a gătit așa cum știa ea că-i place soțului. Apoi l-a sfătuit pe Iacov să se îmbrace cu hainele fratelui său și să-și acopere părțile fără păr cu piele de ied. Pregătit în felul acesta, Iacov s-a prezentat în fața tatălui și s-a dat drept fratele său, cerându-i binecuvântarea. Bătrânul a mâncat dar, recunoscând parcă vocea celuilalt fiu, a cerut să se apropie și să-l cerceteze. L-a mirosit, l-a pipăit și cum mirosul hainelor și pielea păroasă păreau a fi ale băiatului mai mare, i-a dat prețioasa binecuvântare. Înșelătoria a ieșit la iveală un pic mai târziu, când Isav s-a întors de la vânătoare, dar nu se mai putea face nimic. Furios, Isav a promis că-l va ucide pe fratele său, aceste fiind nevoit să se refugieze în casa unor neamuri. Abia când furia lui s-a mai potolit, a putut Iacov să se întoarcă acasă, cei doi sfârșind prin a se împăca.

Pictori precum Francesco Hayez, Johann Carl Loth sau Salomon de Bray au zugrăvit-o pe Rebeca, tânără, în scena venirii ei la fântână și dându-i apă servitorului Eliezer. Alții au preferat diferite scene având legătură cu complotul ei, înfățișându-l pe bătrânul Isaac dând binecuvântarea fiului mai mic sub privirile atente și conspirative ale mamei sale, sau pe Isav vânzându-și dreptul de întâi-născut pentru o fiertură de linte. O notă aparte o face tabloul lui Jacob Adriaensz. Backer care ni-i prezintă pe Isaac și pe Rebeca făcând dragoste.

 Benjamin West - Servitorul lui Isaac încercând o brățară pe mâna Rebecăi

Salomon de Bray - Rebeca și Eliezer la fântână

 Arent de Gelder - Isaac o întâlnește pe Rebeca

Antoine Coypel - Eliezer și Rebeca - 1701 

 Antonio Bellucci - Rebeca la fântână, circa 1700, Schloss Weissenstein, Pommersfelden

Carlo Maratta - Rebeca și Eliezer la fântână

Constantijn van Renesse - Rebeca și Eliezer la fântână, Ulei pe pânză, Colecție privată

 Isav vânzându-și dreptul de întâi-născut lui Iacob , de Hendrick Terbrugghen, 1625

 Francesco Solimena - Rebeca și Eliezer la fântână, circa 1700

Frederick Goodall (1822-1904) - Rebeca la fântână

Gerbrand van den Eeckhout - Rebeca și Eliezer la fântână 1661 

 Giordano Luca (el Fa presto) - Infățișarea lui Iacob la Isaac

 Giovanni Antonio Pellegrini - Rebeca la fântână

 Govert Flinck - Isaac binecuvântându-l pe Iacob, circa 1635, Muzeul Catharijneconvent Utrecht

 Gregorio Lazzarini - Rebeca și Eliezer la fântână

Isaac binecuvântându-l pe Iacob, de Gioachino Assereto 1640 

 Isaac binecuvântându-l pe Iacob, de Govert Flinck 1639

 Jacob Adriaensz. Backer - Isaac și Rebeca iubindu-se

 Iacob primește binecuvântarea lui Isaac, de Jusepe de Ribera 1637, Ulei pe pânză, Muzeul Prado, Madrid

 Iacob primind binecuvântarea lui Isaac, de François Boucher

 Johann Carl Loth - Eliezer și Rebeca la fântână 1670s

 Louis Robert - Rebeca și Eliezer, ulei pe pânză

 Matthias Stom - Isav vânzându-și dreptul de întâi-născut lui Iacob

Matthias Stom - Isaac binecuvântându-l pe Iacob 

Rebeca și Eliezer, circa 1650, ulei pe pânză, Muzeul Prado, Madrid 

 Rebeca la fântână, de Benedetto Luti 1700

 Rebecca și Eliezer, de Alexandre Cabane 1883

Rebeca la fântână, de Michael Deas 

 Figurină de teracotă reprezentând-o pe Rebeca la fântână, produsă de Friedrich Goldscheider Company, secolul XIX

Întâlnirea lui Isaac cu Rebeca, de Friedrich Bouterwek, 184, ulei pe pânză, colecție privată

William Hilton cel Tânăr - Rebeca și servitorul lui Abraham la fântână, 1833

Sursa: ”Femeile din Biblie” de John Baldock