”Gloanțele șuierară pe deasupra capului lui Baxter, unul după altul, șase
în total și își găsiră alte ținte. Se răspândiră după cum urmează: primul glonț
făcu țăndări o fereastră și se pierdu fluierând în noapte. Al doilea lovi
gongul scoțând un zgomot înfiorător ca de uragan. Al treilea, al patrulea și al
cincilea se opriră în perete. Al șaselea și cel din urmă glonț lovi tabloul în
mărime naturală al bunicii materne a lordului chiar în mijlocul feței,
îmbunătățind vizibil calitățile picturii. Nu trebuie s-o nedreptățim pe bunica
lordului Emsworth care, deși arătase precum cocoșatul de la Notre-Dame, se
oferise să fie zugrăvită pe pânză în stilul clasic și greoi al portretelor de
acum un secol, adică în ipostază de Venus, bineînțeles drapată în voaluri și
răsărind din mare. Însă nu se poate nega cu nici un chip că glonțul nepotului
ei îndepărtase definitiv una dintre cele mai mari orori din castelul Blandigs.”
Sursa: P.G. Wodehouse – ”Greșeala lordului Emsworth” 1915
You may also like
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu