Spicuiri amuzante din vorbele actorilor (1): Woody Allen

La școală am trișat la examenul de metafizică. Am tras cu ochiul în sufletul colegului de bancă.

Moartea nu mă neliniștește. Mi-ar plăcea doar să nu fiu de față când o să aibă loc.

Primul meu film a fost atât de prost, încât în șapte state din America e folosit în locul pedepsei capitale. 

În ce mă privește, sunt heterosexual. Dar trebuie să recunoaștem că bisexualul are șanse de două ori mai mari sâmbătă seara.

Țin enorm la ceasul acesta. Îl am de la tata. Mi l-a vândut pe patul de moarte.

Nu vreau să acced la nemurire prin intermediul operei, ci nemurind.

Mă mistuie îndoiala. Si dacă totul e o iluzie? Dacă nu există nimic? În cazul ăsta înseamnă că am dat prea mulți bani pe covor. 

Cuvintele cele mai plăcute urechii nu sunt nicidecum ”Te iubesc”, ci ”E benign”.

Banii sunt preferabili sărăciei, fie și din motive financiare. 

Când ești inteligent, ai avantajul că poți oricând să faci pe imbecilul, pe când invers e total imposibil. 

Partea pozitivă a muritului e că poți să o faci sțând întins.

Nu-mi place să fac mișcare. Prefer să mă atrofiez.

Inteligența artificială se definește ca fiind opusul prostiei naturale. 

Viața este o maladie mortală cu transmitere sexuală.

Trăim într-o epocă mult prea permisivă. Niciodată până acum pornografia nu s-a manifestat cu o asemenea lipsă de rușine. Și în plus, filmele sunt neclare. 

Un elev bun e cel care rămâne la bibliotecă până și-atunci când nu există nici o fată seducătoare în sala de lectură. 

În ascensiunea dumneavostră profesională, fiți întotdeauna foarte cumsecade cu cei pe care îi depășiți în timp ce urcați. O să-i găsiți în același loc la coborâre.

Eternitatea este lungă, mai ales spre sfârșit.

Viața se împarte în două categorii: eroare și oroare.

Prefer încinerarea înmormântării și pe-amândouă unui weekend în familie.

Aveam relții bune cu părinții. Mă băteau foarte rar. De fapt, cred că m-au bătut o singură dată în toată copilăria. Au început să mă bată pe 23 decembrie 1942 și-au ținut-o tot așa până la sfârșitul primăverii lui 1944.

Moartea este o stare de non-existență. Ceea ce nu este nu există. Deci, moartea nu există.

Spicuiri amuzante din literatura lumii (6)

” – Dar copiii de jos?

Apoi pun totul la loc pe foc, având grijă ca nu cumva cafeaua să dea în clocot.

- Frați și surori vitrege, copiii mamei mele.

Un mic răgaz, atât cât creionașul lui să mâzgălească ceva în carnețel, apoi inspectorul Caregga lansează întrebarea următoare:

- Și tații?

- Împrăștiați care încotro.

Arunc o privire prin ușa întredeschisă a bucătăriei. Caregga scrie cu conștiinciozitate că sărmana mea mamă și-a împrăștiat bărbații.”

” – Domnule Malaussène, știți ce spunea Clémenceau despre șeful lui de cabinet?

(Nici că-mi pasă...)

- Spunea: Când mă băș, el e cel care pute.”

Sursa: ”La căpcăunii veseli”, de Daniel Pennac 1985

Spicuiri amuzante din literatura lumii (5)

Coperta franceză a cărții lui Daniel Pennac

”Ceea ce urmează e anunțat de soneria care sună a doua zi, 25 decembrie, la ora 8 dimineața. Dau să strig: Intră, e deschis, dar o amintire neplăcută mă reține. În felul acesta eu și Julius ne-am trezit săptămâna trecută cu un sicriu alb în mijlocul holului, flancat de trei lucrători cu figură constipată. Cel mai livid dintre ei a spus pur și simplu:

- Pentru cadavru.

Julius s-a năpustit sub pat, iar eu, cu părul zburlit, cu ochelarii aburiți, îmi arăt pijamaua cu un aer dezolat:

- Reveniți peste vreo cincizeci de ani, nu sunt gata încă.”

Sursa: ”La căpcăunii veseli”, de Daniel Pennac 1985

Spicuiri amuzante din literatura lumii (4)

Ilustrație de George Cruikshank pentru prima ediție la ”Oliver Twist” de Charles Dickens 1838

”- Dar trebuie să deschidem ușa. N-auziți? Să se ducă cineva! Domnul Giles privea la Brittles pe când vorbea, dar tânărul nostru, fiind modest din fire și neîndrăznind să se creadă cineva, părea încredințat că treaba asta nu-l privește pe el; în orice caz, nu răspunse nimic.”

Sursa: Charles Dickens – ”Oliver Twist” 1838

Ilustrație de George Cruikshank pentru prima ediție la ”Oliver Twist” de Charles Dickens 1838

”Însă fosta doamnă Corney încercase metoda lacrimilor ca fiind mai puțin supărătoare ca a loviturilor; era însă pregătită să întrebuințeze și acest din urmă mijloc, după cum descoperi foarte curând domnul Bumble.

Cea dintâi înștiințare pe care o primi fu un zgomot înfundat, urmat de plecarea imediată a pălăriei lui, care zbură tocmai în celălalt capăt al încăperii. Acest început de ofensivă lăsându-l cu capul descoprit, îndemânatica femeie îi încleștă o mână în grumaz și cu cealaltă începu a-i căra o ploaie de palme, cu multă forță și pricepere. Apoi mai făcu și puțină variație, zgârâindu-i fața și smulgându-i părul din cap. În sfârșit, când socoti că vinovatul și-a primit pedeapsa meritată pentru jignirea ce-i adusese, îl împinse pe un scaun, care se nimeri parcă anume în cale, sfidându-l să mai vorbească despre dreptul lui, dacă are curajul.”

Sursa: Charles Dickens – ”Oliver Twist” 1838

 Ilustrație de George Cruikshank pentru prima ediție la ”Oliver Twist” de Charles Dickens 1838

Ilustrație de George Cruikshank pentru prima ediție la ”Oliver Twist” de Charles Dickens 1838 

Ilustrație de George Cruikshank pentru prima ediție la ”Oliver Twist” de Charles Dickens 1838

Spicuiri amuzante din literatura lumii (3)

”Sufletul împovărat al domnului Peters scuipă flăcări sub forma unui sforăit belocos.

- N-a vrut să-l fure! Dar ce crezi că a vrut să facă? Să-l ia și să-l țină în siguranță pentru mine ca să nu-l pierd? N-a vrut să-l fure! Pun pariu că toată lumea știe că e cleptoman. Pun pariu că atunci când se anunță la intrare toți prietenii lui își încuie lingurițele și cheamă de urgență poliția să vină și să se asigure că nu șterpelește ușa de la intrare! Bineînțeles că a vrut să mi-l fure!”

Sursa: P.G. Wodehouse – ”Greșeala lordului Emsworth” 1915

”Lordul Emsworth sări trei metri în spate și, după ce se extrase dintr-o tapițerie veche, își duse mâna la ureche și, masând-o delicat, își privi sever secretarul.”

Sursa: P.G. Wodehouse – ”Greșeala lordului Emsworth” 1915

Spicuiri amuzante din literatura lumii (2)

”Gloanțele șuierară pe deasupra capului lui Baxter, unul după altul, șase în total și își găsiră alte ținte. Se răspândiră după cum urmează: primul glonț făcu țăndări o fereastră și se pierdu fluierând în noapte. Al doilea lovi gongul scoțând un zgomot înfiorător ca de uragan. Al treilea, al patrulea și al cincilea se opriră în perete. Al șaselea și cel din urmă glonț lovi tabloul în mărime naturală al bunicii materne a lordului chiar în mijlocul feței, îmbunătățind vizibil calitățile picturii. Nu trebuie s-o nedreptățim pe bunica lordului Emsworth care, deși arătase precum cocoșatul de la Notre-Dame, se oferise să fie zugrăvită pe pânză în stilul clasic și greoi al portretelor de acum un secol, adică în ipostază de Venus, bineînțeles drapată în voaluri și răsărind din mare. Însă nu se poate nega cu nici un chip că glonțul nepotului ei îndepărtase definitiv una dintre cele mai mari orori din castelul Blandigs.”

Sursa: P.G. Wodehouse – ”Greșeala lordului Emsworth” 1915

You may also like

Spicuiri amuzante din literatura lumii (1)

Spicuiri amuzante din literatura lumii (1)

” – În tribunal, domnule?

- În tribunal. Ochii domnului Cruncher părură să se aproprie și mai mult unul de celălalt și să-și pună unul altuia întrebarea: Ce zici de asta?”

Sursa: Charles Dickens - ”Poveste despre două orașe”

”Acolo se afla un domn între două vârste, plin de îngâmfare în glas și în gesturi și o doamnă, tot între două vârste, care ar fi trebuit să plătească taxe de regie pentru mutra ei, în compoziția căreia intra , fără îndoială, multă scrobeală și oțet.”

Sursa: Charles Dickens – ”Martin Chuzzlewitt”

”Acesta era mobilierul camerei lipsite de lucruri de preț, dar plină de o grămadă de ghete cu tălpile căscate, zvârlite într-un colț, de ciorapi vechi și ciuruiți de parcă erau de dantelă, mucuri de trabucuri, batiste murdare, cămăși în două volume, cravate în trei ediții.”

Sursa: Balzac

You may also like

Spicuiri amuzante din literatura lumii (2)