Editura Rao 2013, Colecția Top 10+
Titlu original: ”Die Liebhaberinnem” 1975
Cineva spunea că nu există lieratură bună și literatură
proastă ci doar literatură care îți place sau nu îți place. Trebuie să spun
încă de la început că nu mi-a plăcut ceea ce am citit. Da, știu că autoarea a
luat Nobel pentru literatură în 2004. Cu toate acestea, nu-mi place Elfriede
Jelinek. Este a doua carte a sa pe care o citesc, am mai citit și ”Pianista”,
dar mi-am zis că nu trebuie să emit verdicte doar după o singură carte. Așa că
am citit-o și pe a doua, iar acum îmi este clar. Găsesc că romanele ei conțin
poate prea multe cuvinte vulgare și, cu siguranță, prea puțină emoție.
”Amantele” este un roman al urii, în care se desființează
cam tot ceea ce ține de frumusețea și valorile vieții cum ar fi iubirea dintre
soț și soție, maternitatea, puritatea oricărui sentiment; în care personajele
principale, Paula și Brigitte, pornesc de la nimic, se zbat să obțină mai mult,
dar sfârșesc prin a dobândi cam același nimic de la care au plecat. Modul prin
care ele doresc să acceadă, chipurile, pe o treaptă mai sus în viață este unul
calculat și meschin. Atât Paula cât și Brigitte vânează câte un bărbat pe care
îl forțează să le ia în căsătorie rămânând însărcinate. Ambele își urăsc din
tot sufletul viitorii soți deși luptă din răsputeri pentru a-i căpăta. Toată
lumea urăște pe toată lumea și se folosește de celălalt din pur egoism. Da, așa
o fi și în viața reală. Dar de viața reală am parte zilnic, de câte ori ies pe
ușă, nu trebuie să citesc un roman pentru asta.
Consider că literatura este o artă, iar arta are menirea
de a-ți înfrumuseța viața, de a-ți produce emoție, de a-ți satiface nevoia de a
evada din cotidian, dacă asta este ceea ce-ți dorești. Se mai spune, de
asemenea că o carte citită înseamnă și o nouă viață trăită, ori, citind
”Amantele” lui Elfriede Jelinek nu poți decât să constați că viața pe care o
”trăiești” nu este ceva ce și-ar dori nimeni, că mai adaugi o mare doză de
cenușiu la viața ta.
În concluzie, aș spune că există o groază de scriitori în
lumea aceasta care ar fi meritat premiul Nobel și nu au apucat să-l primească
și că, mie una, îmi pare rău de banii lăsați la librărie pe cele două romane
ale lui Elfriede Jelinek.
