Despre cărţi, muzică, pictură şi oameni!: Unde își crează scriitorii romanele

Se afișează postările cu eticheta Unde își crează scriitorii romanele. Afișați toate postările

joi, 3 martie 2016

Unde își crează scriitorii romanele (3): Paul Auster, J.M. Coetzee, Arturo Perez-Reverte, Elfriede Jelinek și Bret Easton Ellis

Paul Auster în locuința sa

Paul Auster scrie cu tocul sau cu stiloul pentru că îi place cum curge cerneala pe hârtie și i se pare că dintr-un stilou cuvintele ies mai ușor. Întotdeauna scrie pe carnete Clairefontaine sau la vechea lui mașină de scris și asta nu din vreo nostalgie sentimentală ci doar pentru că îi este lui convenabilă. Nu a simțit niciodată nevoia de a scrie la computer. Scrie lent, abia dacă umple o pagină sau două pe zi, atunci când scrie trei părându-i-se de-a dreptul miraculos.

J. M. Coetzee își are biroul instalat la al doilea etaj al casei. Este orientat către vest și este suspendat peste o vale cu pietre peste care pini înalți își aruncă umbrele. Scrie la o masă în fața unui perete gol, iar în spatele lui se află etajere cu cărți. La dreapta lui are biroul pe care îl folosea pe vremea când era școlar, în sertarele căruia își aranjează hârtia de scris.

Arturo Perez-Reverte scrie înconjurat de cărțile sale și aceste sunt multe: 30 de mii. Este ca într-o peșteră, locul fiind foarte tăcut. Lucrează la calculator, având pe lângă el enciclopediile și dicționarele de care are nevoie pentru cărțile pe care vrea să le scrie, de la opt dimineața până la patru după-amiaza, ca și cum ar merge la serviciu. După aceea face corectura la mână folosindu-se de stiloul său marca Montblanc. Singurii săi companioni sunt o sabie de cuirasarier din vremea lui Napoleon și un kalașnikov pe care l-a cumpărat în timpul ultimului său reportaj de război.

Elfriede Jelinek, când se află în casa din Viena, scrie într-o cameră mică care dă în propria grădină, iar undeva în depărtare se vede un munte verde și împădurit. Rar merge și la apartamentul ei din Munchen unde lucrează în cea mai mare cameră a locuinței. Acesta este situat însă în partea cea mai zgomotoasă a orașului, ceea ce face lucrul destul de dificil de realizat.

Bret Easton Ellis (”American Psycho”, ”The Rules of Attraction”) lucrează într-un birou, la el acasă, într-o cameră cu vedere asupra orașului Los Angeles. Locul este destul de lipsit de obiecte întrucât simte nevoia ca totul să fie în ordine și curat: nu are tablouri sau postere pe pereți. Are într-o parte o bibliotecă mică și un ecran de televizor fixat pe CNN, dar pe care nu-l prea deschide. Mai are un birou pe care își ține cele două computere, precum și notele și manuscrisele la care luccrează. De pe locul său vede cerul iar fereastra este mai mereu deschisă.

Arturo Perez-Reverte

Bret Easton Ellis

Elfriede Jelinek

Elfriede Jelinek în locuința ei din Viena

J. M. Coetzee scriind

Paul Auster în casa lui

Unde își crează scriitorii romanele (2): David Lodge, Michael Crichton, Frederick Forsyth, Zeruya Shalev și Don DeLillo

Frederick Forsyth în casa lui

David Lodge locuiește la Birmingham. Mai are un apartament și la Londra dar acolo nu scrie niciodată. Casa din Birmingham este drăguță și modernă iar fereastra de la biroul său dă spre un patio cu o fântână și cu copaci. Ai crede că te afli la țară dacă nu ai ști că te afli la câteva sute de metri de centrul orașului. Biroul este la parter dar tocmai în fundul casei, lui Lodge plăcându-i să se țină deoparte fără a deveni însă solitar. Înăuntru are un birou mare unde lucrează la calculator. Nu ascultă muzică, mai ales că de când i-a scăzut auzul nici nu prea mai are cum. Scrie de la ora opt și jumătate dimineața până la ora prânzului, apoi pe la sfârșitul după-amiezii până la cină. După cină nu mai e bun de nimic așa că se uită la televizor sau citește ziarele.

Michael Crichton își scria romanele într-o căsuță aflată la câțiva kilometri de locuința lui, special amenajată pentru a-i servi de birou. Spațiul era destul de mic iar storurile erau trase. Pe perete avea trei imagini: o fotografie de Cartier-Bresson, o alta cu Clark Gable și Gary Cooper pufnindu-i râsul și, în spatele scaunului său, o litografie de David Hockney. Lucra la un birou mare, din lemn, aflat mereu în dezordine, încărcat cu hârtii, cărți, iar în mijloc, computerul. Mai avea și un radio pe care nu-l pornea niciodată. Tot timpul se găseau pe scaun haine uitate acolo cu săptămânile. De regulă, lucra de la șapte și jumătate dimineața până pe la ora unu a amiezei, câteodată mai scriind și după-amiaza sau seara. Tot timpul scria cam același număr de pagini. Stabilea un grafic pe care îl urmărea mereu pentru a putea vedea ritmul înaintării în lucru. De la primele sale lucrări, ritmul de lucru era același: un început lent, urmat de o oprire. După aceea, scria din ce în ce mai repede până termina.

Frederick Forsyth scrie într-o șură, așa cum chiar el spune, aflată sub acoperiș, deasupra garajului. Aici are o canapea, o cafetieră iar în fundul încăperii are o masă mare unde poate să-și întindă toate documentele în jurul mașinii de scris. Camera nu are telefon. De obicei scrie timp de cincizeci de zile după ce a făcut o cercetare de șase luni. Începe să lucreze la ora șase dimineața oprindu-se pe la prânz. Rația zilnică este de zece pagini, pentru ele pregătindu-se îndelung, dar bătându-le extrem de repede la mașină. Afirmă că a scrie este de-a dreptul plictisitor.

Zeruya Shalev afirmă că, pentru ea, să scrie este un lux. Aceasta pentru că poate să rămână acasă, să nu vadă pe nimeni, să fie doar ea și computerul la care poate imagina toate acele vieți fără de sfârșit. Scrie în fosta cameră a fiicei sale, plecată să trăiască la Tel Aviv, unde nu are fereastră, deci nici lumină naturală, nu știe niciodată cât este ora și este departe de orice zgomot al lumii exterioare. Scrie ore în șir, recitește ceea ce a scris, rescrie de zeci de ori aceleași pagini. Atunci când o mai apasă singurătatea, găsește o excelentă companie în personajele sale.

Don DeLillo scrie într-o cameră a casei vechi în care locuiește. Nu scrie niciodată în altă parte decât acasă la el. După ce ia micul dejun, merge în acea cameră unde se mai află o fotografie a lui Charlie Parker precum și niște tablouri pictate de un vechi amic de-al său, mort astăzi. Camera are două ferestre, în spatele lui sunt cărți, iar pe masă (nu este un birou) se află o mașină de scris. De regulă, masa e mereu acoperită de hainele lui răvășite. Lucrează cu ușa închisă, mai tot timpul fiind liniște, exceptând momentele când are loc vreun accident pe autostrada din vecinătate și câte un elicopter zboară staționar câte douăzeci de minute făcând un vacarm asurzitor.

David Lodge

Don DeLillo

Frederick Forsyth

Michael Crichton 1984

Michael Crichton

Zeruya Shalev

miercuri, 2 martie 2016

Unde își crează scriitorii romanele (1): Eric-Emmanuel Schmitt, José Saramago, Joyce Carol Oates, Truman Capote și Umberto Eco

Eric-Emmanuel Schmitt

Eric-Emmanuel Schmitt scrie în fața unei ferestre prin care se vede doar cerul. În locuința sa din Bruxelles, și-a amenajat colțul său pentru scris într-un atelier de pictor aflat la nivelul cel mai de sus al casei. El spune că ”atunci când ridic capul de la birou, am în față o pagină azurie dacă soarele strălucește, o pagină albă dacă cerul este acoperit, o pagină fluidă și mișcătoare dacă norii sunt purtați de vânt”.

José Saramago scria în biroul de la etajul casei sale din insula Lanzarote (Insulele Canare), în timp ce soția sa trebăluia jos, ea fiind și traducătoarea lui în spaniolă. La sfârșitul zilei cobora ducându-i acesteia cele două sau trei pagini pe care le scrisese, pe care ea le traducea în următoarele ore. Fereastra biroului său dădea spre mare iar în dreapta se putea zări o altă insulă, Fuerteventura. Sub fereastră se afla grădina cu măslini, ficuși și mulți cactuși. Scria la computer la o masă foarte simplă, aproape ca o masă de mănăstire. În spatele lui avea cărți care ocupau tot peretele, precum și o bibliotecă destinată propriilor scrieri și traduceri. Nu era un colecționar dar îi plăceau sculpturile mici, obiectele populare și pietrele vulcanice. Avea, de asemenea, un aparat pentru a asculta muzică: Bach, Mozart, Haydn și muzică barocă. În birou mai avea portretele lui Camoens, Proust și Tolstoi, precum și câteva gravuri agățate pe perete. Undeva în dreapta avea o piesă de mobilier pe care ținea portrete de familie: cu tatăl său, cu mama sa, cu bunicul său din partea mamei.

Truman Capote scria doar din poziția culcat. Nu putea să gândească decât întins pe un pat sau pe o canapea trăgând dintr-o țigară și având o cafea alături. Pe măsură ce dimineața se transforma în după-amiază și seară, Capote trecea de la cafea la ceai de mentă, apoi la sherry și martini. La început nu a scris la mașină ci la mână, cu creionul.

Umberto Eco nu avea o metodă anume. Cea mai mare parte a scrisului la romanele sale a făcut-o în casa lui de la țară. Atunci când se afla la oraș sau în vreo călătorie făcea mai mult cercetare și lua notițe pentru literatura pe care dorea să o scrie. Doar în locuința lui de la țară avea zece mii de cărți, el fiind un adevărat bibliofil, biblioteca lui numărând în total 50 de mii de volume, dintre care o mie de cărți rare. La cărțile rare și valoroase avea și ediția modernă, astfel încât atunci când doar dorea să atingă și să simtă o carte, lua varianta străveche, iar atunci când dorea doar să ia notițe, se folosea de varianta mai actuală. Eco scria în liniște deplină, mai puțin în nopțile când, la țară fiind, se întâmpla să audă câinii urlând. Mai scria însă și ascultând muzică, mai ales muzică clasică și melodii golden oldies, preferințele sale muzicale oprindu-se în anii '60, cu muzica celor de la The Beatles.

Joyce Carol Oates scrie în fața ferestrei, a uneia care dă spre un mic teren împădurit din fața casei sale, pe care îl traversează deseori cerbi. Acum își găsește confortul și inspirația în natură, spre deosebire de începuturile ei când scria în fața unui perete gol.