Despre cărţi, muzică, pictură şi oameni!: Rubens

Se afișează postările cu eticheta Rubens. Afișați toate postările

vineri, 18 martie 2016

Femeile Bibliei în artă (8): Agar - roaba alungată după ce i-a născut un copil lui Avraam

Govaert Flinck - The Expulsion of Hagar

Sarra, soția lui Avraam fusese toată viața stearpă și era de-acum bătrână, deci nici măcar nu mai putea spera să aibă vreodată un copil. Așa că s-a dus la soțul ei și i-a propus ca să i-o dea pe roaba ei Agar, cu care acesta să se culce și să asigure continuitatea neamului lor pe pământ. Practica aceasta ca un bărbat să se culce cu una din roabele sale, deși avea o soție, pentru a zămisli urmași, era destul de des întâlnită în vechea Mesopotamie. Avraam și-a ascultat soția și Agar a rămas grea. Numai că Agar a început să simtă dispreț pentru stăpâna sa pentru ceea ce făcuse, dispreț pe care nu se străduia să-l ascundă. Nici Sarra nu s-a lăsat mai prejos și a început s-o chinuiască pe Agar până când, sătulă de răutățile stăpânei sale, aceasta a fugit în pustie, oprindu-se la un izvor. Un înger a găsit-o lângă acel izvor și după ce i-a aflat povestea, a sfătuit-o să se întoarcă la stăpâna ei pe care s-o asculte în toate, promițându-i că fiul pe care-l va naște va fi întemeietorul unui mare popor. Agar s-a întors și a născut un băiat căruia i-a pus numele de Ismael.

Nu după mult timp a născut și Sarra un băiat, pe Isaac, cei doi copii crescând și jucându-se un timp împreună. Numai că noua situație nu-i convenea deloc Sarrei, care se temea ca Avraam i-ar putea acorda și fiului lui Agar aceleași drepturi la avere. Așa că i-a cerut lui Avraam s-o alunge de-acasă, cu tot cu fiul ei. Acestuia nu prea i-a venit bine și a cerut sfatul lui Dumnezeu care l-a îndemnat să facă ceea ce voia Sarra.

Agar și Ismael au plecat în dimineața următoare cu câteva provizii la ei. Au rătăcit prin deșert până li s-a terminat apa din burduf. Neputând să suporte să vadă cum îi moare copilul de sete, Agar s-a îndepărtat necăjită de acesta. Dar Dumnezeu veghea asupra lor și a făcut-o atentă pe Agar către o fântână răsărită de nicăieri. Astfel, ea a putut să-i dea copilului să bea și să-i salveze viața. Când Ismael a crescut mare a devenit întemeietorul a douăsprezece popoare, prin cei doisprezece fii pe care i-a avut.

Conform tradiției islamice, Ismael a fost cel care l-a ajutat pe Avraam să construiască Kaaba din Mecca, sanctuarul către care se întorc toți musulmanii atunci când se roagă.

Povestea aceasta a fost destul de iubită de pictori care au ilustrat-o pe Agar în diferitele episoade ale vieții ei, fie când este dusă de Sarra lui Avraam, fie atunci când este alungată, fie umblând deznădăjduită cu fiul ei prin deșert, fie când este salvată de înger.

Expulsion of Hagar, by Giovanni Battista Tiepolo 1719

Abraham Pleading with Sarah on Behalf of Hagar, by Willem Bartsius 1631

Barrent Fabritius - Abraham Dismissing Hagar and Ishmael, 1658, oil on wood

Camille Corot - Hagar in the Wilderness, 1835

Daniel Seiter - Hagar and the Angel, 1690

Fanfani Enrico - Hagar And Ishmael

Gabriel Metsu - The Dismissal of Hagar 1653-1654

Gérard de Lairesse - Hagar

Hagar and Ishmael in the Desert, by Jean-Charles Cazin 1880

Hagar and Ishmael, by Benjamin West

Hagar and Ishmael, by the English painter Frederick Goodall (1822-1904)

Hagar and the Angel in the Desert, by James Tissot

Hagar in the Wilderness, by Giovanni Lanfranco

Hagar's Farewell, by Pieter Lastman 1612

Horace Vernet - Abraham Turning Away Hagar 1837

Jan Victors - The Expulsion of Hagar and Ishmael, c.1644

Louis Jean François Lagrenée - Sarah Presenting Agar to Abraham, ca. 1781, oil on panel, Museum of Fine Arts, Boston, USA

Luigi Alois Gillarduzzi - Hagar und Ismael in der Wüste 1851

Mathias Stom - Sarah Leading Hagar to Abraham, first half of the 17th century

Salomon de Bray - Sarah leading Hagar to Abraham

Sarah and Hagar, by Rubens

Sarah Bringing Hagar to Abraham, by Adriaen van der Werff 1696

Sarah Leading Hagar to Abraham, by Matthias Stom 1639

Sarai showing Hagar to Abraham, by Matthias Stomer

Spranger - Sarah presenting Hagar to Abraham, 16th century, oil on panel, Dulwich Picture Gallery, London, UK

The Dismissal of Hagar, by Jan Victors

The Expulsion of Hagar, by Adrien van der Werfft

The Repudiation of Hagar, by Johann Conrad Seekatz 1760-1765

Sursa: ”Femeile din Biblie” de John Baldock

miercuri, 16 martie 2016

Femeile Bibliei în artă (7): Fiicele lui Lot - incest cu tatăl lor

Lot and his Daughters, by Simon Vouet 1633

Lot era nepotul de frate al lui Avraam. Își stabilise corturile în valea roditoare a Iordanului, lângă cetatea Sodomei. Avea turme nenumărate, o soție și două fiice. (În caz că asocierea soției și fiicelor cu turmele vi se pare un pic deplasată, ea respectă cumva nivelul de apreciere a femeilor de către bărbați în acele vremuri, în sensul că femeile erau considerate inferioare bărbatului lor, nevalorând cine știe ce.)

Într-o zi, doi îngeri mesageri au ajuns la porțile Sodomei. Au poposit în casa lui Lot care i-a ospătat și i-a găzduit peste noapte. Aflând de sosirea celor doi străini, toți bărbații din Sodoma au venit târziu în noapte și au bătut în ușa lui Lot cerându-i acestuia să-i scoată pe cei doi oaspeți afară pentru a face... sex cu ei. Bărbații din Sodoma practicau homosexualitatea, de aici provenind și numele de sodomie. (Trebuie spus că bărbații făceau sex cu bărbați și în alte orașe, nu doar în Sodoma.) Lot, dorind să-și protejeze oaspeții, le-a oferit în schimbul lor pe... cele două fiice ale sale, deși acestea erau neprihănite, ofertă pe care bărbații au refuzat-o. Mai mult, ei au amenințat că vor intra și-i vor lua cu forța pe cei doi. Auzind acestea, îngerii i-au orbit pe depravații de afară și au promis că vor distruge orașul din temelii, ca pedeapsă pentru păcatele de care se auzise până la Dumnezeu.

L-au sfătuit pe Lot să-și ia soția și fiicele și să părăsească repede acele locuri, să meargă tocmai în munți și să nu care cumva să se uite înapoi. Nici n-au apucat ei bine să plece, că peste oraș s-a și abătut o ploaie de pietre și foc. Lot n-a avut curaj să plece tocmai în munți ci s-a oprit într-un oraș mai mic de lângă Sodoma, orașul Țoar. Soția lui, curioasă și cu părere de rău pentru tot ceea ce fusese nevoită să lase în urmă, a privit înapoi și a fost transformată într-un stâlp de sare. În Israel există un stâlp de sare care este numit chiar ”Lot's Wife”, el fiind situat aproape de Marea Moartă, pe muntele Har Sedom.

Îngrozit de soarta nevestei sale, Lot și-a luat cele două fete și a fugit în munți adăpostindu-se într-o peșteră. Convinse că nu a mai rămas nici un bărbat pe întreg pământul, cele două fete au plănuit să-și îmbete tatăl și să se culce cu el, pe rând, pentru a asigura continuitatea neamului. Zis și făcut: i-au dat lui Lot să bea până n-a mai știut de el, s-au culcat cu el, au rămas gravide, iar când le-a venit sorocul, fiecare a născut câte un fiu. Cea mare l-a născut pe Moab, din care avea să se tragă poporul moabiților, iar cea mică l-a născut pe Ben-Ammi, din care avea să se tragă poporul amoniților.

De-a lungul timpului, artișii au considerat povestea lui Lot și a familiei sale deosebit de ofertantă. Au zugrăvit fie momentul plecării întregii familii în timp ce Sodoma este distrusă de foc, fie cel în cara soția lui Lot este transformată într-un stâlp de sare, fie când cele două fiice îl îmbată pentru a-și atinge scopul. Un tablou poate șocant de îndrăzneț, aflat ]n posesia unui colecționar particular, este cel pictat de Paul Cezanne, care îi înfățișează pe Lot și pe una dintre fiicele sale în plin act sexual.