Un film despre procesul Auschwitz, început în
Germania în 1963, în urma căruia 17 naziști au fost condamnați pentru faptele
criminale pe care le-au comis în lagăre, împotriva evreilor. Un film al
cinematografiei germane, unul destul de onest mai ales că imaginea Germaniei de
pe atunci are cumva de suferit. Pe principul că cineva poate fi criminal pentru
unii dar erou pentru alții, autoritățile germane, deși ofereau compensații
bănești supraviețuitorilor lagărelor, recunoscîndu-le astfel statutul de
victimă, nu a întreprins mai nimic împotriva celor care au comis acele
atrocități. Poate cel mai celebru caz este cel al doctorului Joseph Mengele,
care nu numai că nu a fost obligat să apară în fața unei instanțe de judecată,
dar mai era și protejat, fiind lăsat să plece din țară în Argentina. La destul
de mulți ani după război, nimeni nu vorbea despre crimele comise, ca și cum
nimic nu s-ar fi întâmplat. Ceea ce m-a frapat a fost că tineretul habar nu
avea nici măcar că a existat un lagăr pe numele lui, Auschwitz. Atmosfera era
una de acceptare tacită a faptului că nimeni nu va fi pedepsit, căci ”ce fel de
țară își condamnă proprii soldați?”.
Un film despre a discerne în mod just între ce e
bine și ce e rău, despre încercarea de a se face dreptate, indiferent de care
parte te afli.
Luni, 20 iulie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu