La Caracas va fi mereu noapte, de Karina Sainz Borgo (Jurnal de lectură)

Când Nobelul pentru Pace i-a fost acordat liderei opoziției din Venezuela María Corina Machado, am fost oarecum nevoiți să ne interesăm de regimul politic autoritar din această țară aflată în colaps. Venezuela este astăzi o democrație distrusă în care elitele parazitare ale puterii autoritare adună averi uriașe în timp ce cei mai mulți nu au absolut nimic. Nicolás Maduro Moros a venit la putere în martie 2013 și nu s-a mai dat dus. Colapsul politic și socio-economic al Venezuelei a normalizat violența și a banalizat moartea, viața neavând prea multă valoare, practic poți fi ucis pentru a fi jefuit de orice ai asupra ta, chiar și pentru o pereche de pantofi. Cei care erau disperați și au putut să o facă, au plecat. Cei care au rămas încearcă să supraviețuiască.

Într-o astfel de Venezuelă, violentă și distopică, își plasează Karina Sainz Borgo, primul ei roman ”La Caracas va fi mereu noapte”, apărut în 2019. Pentru edițiile în alte limbi decât spaniolă, titlului ”La hija de la Española” i s-a preferat unul mult mai clar în ceea ce privește localizarea geografică, cum ar fi ”It Would Be Night in Caracas” de unde și titlul în română. În interviuri, Karina Sainz Borgo spune că povestea nu are nimic autobiografic, deși protagonista Adelaida Falcón este și ea jurnalist cultural. Sainz Borgo, a fost martoră la violențe stradale, a văzut morți adevărați pe caldarâm în urma protestelor înăbușite în forță și a scris despre țara sa aruncată în anarhie : ”Am văzut o țară murind, am văzut o țară violentă, așa că am încercat să folosesc acel material pentru a scrie peisajul politic și emoțional al romanului.” Ca și eroina ei, a emigrat în Spania în 2006. 

Adelaida Falcón după ce își îngroapă mama și rămâne singură pe lume, este nevoită să facă lucruri pe care nu si-ar fi închipuit vreodată că o să le facă, într-un Caracas în care bande jefuiesc și ucid în numele așa-zisei Revoluții. Țara întreagă e în haos, mirosul gazelor lacrimogene pătrunde peste tot, mâncarea și medicamentele se mai găsesc doar pe piața neagră și la prețuri exorbitante în coșmarul inflaționist în care s-a transformat economia națională. Cadavre zac pe străzi, poate pentru că cei uciși nu mai au rude în viață care să îi ridice ori pentru că simplul fapt că a-ți îngropa mortul presupune niște riscuri prea mari pentru rudele în viață. Peste tot domnește frica și disperarea. Te expui unui mare risc atunci când ieși din casă pentru a-ți procura cele necesare traiului, dar de același risc poți avea parte și când te întorci acasă și crezi că poți răsufla ușurat. Asta i se întâmplă și Adelaidei, când se întoarce la apartamentul ei și îl găsește ocupat de o bandă de femei revoluționare. De aici începe un lung șir disperat de încercări de a-și recupera ce se mai poate din viața ei așa cum o cunoscuse până atunci.

Deși acțiunea romanului se desfășoară în Venezuela, Sainz Borgo insistă că povestea ei este una universală, care vorbește despre adevăruri atemporale despre pierderea patriei și a identității. Este o poveste despre dezumanizarea celui care, printr-o meandră a istoriei se trezește în poziția de a dispune după bunul plac de viața și proprietatea semenului său dar și despre dezumanizarea celui care este abuzat și încearcă să supraviețuiască. Și poate cel mai rău lucru este vina supraviețuitorului, gustul amar al celui care a reușit să scape dar care este urmărit de ceea ce a lăsat în urmă. 

Karina Sainz Borgo

Egon Schiele - talent imens și viață trăită intens

Egon Schiele - Seated female nude with elbows propped, 1914

Gripa spaniolă din toamna anului 1918 secera vieți pe capete, de parcă 4 ani de prim război mondial nu curmaseră și așa destule. Într-o Vienă ai căror locuitori încercau să își trăiască zilele pe cât le permiteau pericolele și lipsurile de toate felurile, la doar 28 de ani, murea și Egon Schiele răpus de molimă. A murit de tânăr dar în scurta și intensa lui existență a reușit sa facă totuși destule. A studiat artele și a pictat mult, găsindu-și repede stilul lui propriu, șocând pe mulți care l-au considerat imoral, ba chiar de-a dreptul pornografic. Și-a luat libertatea să ignore cutumele și chiar legea, trăind periculos : la 16 ani a dus-o pe Gerti, sora lui cu 4 ani mai mică pentru care simțea o atracție sexuală, fără permisiune la Trieste unde a petrecut o noapte cu ea într-o cameră de hotel, iar la 22 de ani a fost arestat fiind suspectat de răpire și seducere a unei fete de 13 ani. Căsătoria cu Edith Harms din 1915 a fost una decisă rapid, contrar opoziției familiei ei, Edith fiindu-i convenabilă din punct de vedere social, iubind-o în felul lui dar în același timp având legături cu modelele sale. Edith a murit cu trei zile înaintea lui, răpusă și ea de gripă, însărcinată fiind în 6 luni. În cele trei zile dintre moartea lor, Schiele a desenat câteva schițe ale lui Edith.

Schiele a fost unul dintre favoriții lui Gustav Klimt, acesta ajutându-l să se facă cunoscut, făcându-i rost de modele, cumpărându-i din tablouri și punându-l în legătură cu alți potențiali cumpărători. Cert este că și viața boemă și scandalurile în care a fost implicat au jucat în cele din urmă un rol în favoarea lui, faima dobândită în urma arestării lui i-au adus la ușă atât de mulți clienți dornici să se desfete în spatele ușilor închise cu tablourile lui, încât trebuiau atât să stea pe o listă de așteptare dar și să scoată din buzunar din ce în ce mai mulți bani pentru onoarea de a li se fi acceptat să li se vândă.

Stilul lui definitoriu, caracterizat prin figuri slăbite, cu culori bolnăvicioase, se remarcă prin intensitate și puternice conotații sexuale. A pictat mai ales femei tinere, dar și copii sau numeroase autoportrete nud. Unii critici din secolul XXI interpretează opera sa ca fiind queer. Un fapt mai puțin cunoscut despre cariera lui Schiele este că, în timpul studiilor sale la Academia de Arte Frumoase din Viena, el a explorat sculptura și a creat o serie de sculpturi din lut și ipsos la scară mică.

Egon Schiele - Black Haired Girl with High Skirt, 1911

Egon Schiele - Boating, 1907

Egon Schiele - Crouching Figure (Valerie Neuzil) 1913

Egon Schiele - Deuring Castle, Bregenz, 1912

Egon Schiele - Edith Schiele in a Striped Dress, Seated, 1915 Leopold Museum

Egon Schiele - Gerti Schiele, 1909

Egon Schiele - Girl in Black, 1911

Egon Schiele - Girl in Blue Dress, 1911

Egon Schiele - Girl with black hair, 1910

Egon Schiele - Green Stockings, 1914

Egon Schiele - Harbor of Trieste, 1907

Egon Schiele - Kneeling Girl, Resting on Both Elbows 1917 Leopold Museum

Egon Schiele - Kneeling Young Man, 1908

Egon Schiele - Landscape in Lower Austria, 1907

Egon Schiele - Little Girl with Blond Hair in a Red Dress, 1916

Egon Schiele - Long haired nude, bent over forward, jerk view, 1918

Egon Schiele - Lovers – Self-Portrait with Wally, c. 1914 – 1915

Egon Schiele - Madame Schiele, 1917

Egon Schiele - Man Bendind Down Deeply, 1914

Egon Schiele - Mother and Child, 1914

Egon Schiele - Nude. 1914

Egon Schiele - Peasants Jug, 1918

Egon Schiele - Portrait of a Man with a Floppy Hat (Portrait of Erwin Dominilk Osen), 1910

Egon Schiele - Portrait of Edith Schiele, 1918

Egon Schiele - Portrait of Ida Roessler, 1912, Oil on panel, Wien Museum, Vienna

Egon Schiele - Portrait of Johann Harms, 1916, Oil with wax on canvas, The Solomon R. Guggenheim Museum, New York

Egon Schiele - Portrait of Karl Zakovsek (1910)

Egon Schiele - Portrait of Leopold Czihaczek (Head of a Bearded Man I), 1907

Egon Schiele - Portrait of Leopold Czihaczek, in Profile Facing Left, 1917

Egon Schiele - Portrait of the Actress Marga Boerner, 1917

Egon Schiele - Portrait of the Artist’s Wife, Seated, 1918

Egon Schiele - Portrait of the Artist's Wife Seated, Holding Her Right Leg

Egon Schiele - Portrait of the Artist's Wife, Standing (Edith Schiele in Striped Dress), 1915 Oil on canvas

Egon Schiele - Portrait of Wally, 1912 Leopold Museum

Egon Schiele - Reclining Boy Leaning on His Elbow, 1917

Egon Schiele - Reclining Female Nude, 1908

Egon Schiele - Reclining nude, 1910

Egon Schiele - Reclining woman, 1917 Leopold Museum

Egon Schiele - Russian Prisoner of War (Grigori Kladjishuli), 1916

Egon Schiele - Schiele’s Room in Neulengbach, 1911

Egon Schiele - Seated child, 1918

Egon Schiele - Seated Couple (Egon and Edith Schiele) (1915)

Egon Schiele - Seated woman with a large ornamental hat, 1908

Egon Schiele - Seated woman with Bent Knees 1917 painting in gouache, watercolor, and black crayon on paper

Egon Schiele - Seated Woman with Green Stockings, 1918

Egon Schiele - Seated Woman, 1913

Egon Schiele - Self Portrait, Facing Right, 1907

Egon Schiele - Self-portrait as prisoner, 1912

Egon Schiele - Self-portrait with striped shirt, 1910, Leopold Museum, Vienna

Egon Schiele - Semi-Nude Girl, Reclining, 1911

Egon Schiele - Sitting girl, 1917

Egon Schiele - Sitting Woman in a Green Blouse, 1913

Egon Schiele - Standing Nude with Large Hat (Gertrude Schiele) 1910

Egon Schiele - Standing Woman in Red, 1913

Egon Schiele - Sunflower, 1908

Egon Schiele - The Artist’s Mother, Sleeping, 1911

Egon Schiele - The Artist’s Sister in Law in a Striped Dress, 1917

Egon Schiele - The Artist’s Sister, Melanie. 1908

Egon Schiele - The Dancer Moa 1911

Egon Schiele - The Daydreamer (Gerti Schiele), 1911

Egon Schiele - The Green Stocking, 1914

Egon Schiele - View into the Apartment of Leopold and Marie Czihaczek, 1907

Egon Schiele - Village by the River, 1908

Egon Schiele - Walburga Neuzil in black stockings, 1913

Egon Schiele - Wally in Red Blouse with Raised Knees, 1913 Watercolor, gouache, and pencil, Private Collection

Egon Schiele - Winding Brook, 1906

Egon Schiele - Woman Undressing, 1914

Egon Schiele - Woman with Black Hat

Egon Schiele - Woman with Greyhound (Edith Schiele) 1916

Egon Schiele photographed by Anton Josef Trčka, 1914