Editura Rao 2009
Titlu original:
”The Good German” 2001
Jake Geismar
este unul din mulții jurnaliști veniți în Berlin, după înfrângerea Germaniei în
cel de-al Doilea Război Mondial, pentru a pune mâna pe un subiect pentru ziarul
la care lucrează, dar și pentru a o căuta pe Lena, nemțoaica pe care o iubește,
rămasă aici. Orașul, puternic bombardat de către aliați, este tot o ruină,
peste tot nu se pot vedea decât dărâmături și nu se poate simți decât miros de
fum și de cadavre. Între aliați pare să se ducă și un altfel de război,
americanii și rușii străduindu-se să ajungă primii la savanții și la tehnologia
Germaniei pentru a le putea exploata în interes propriu.
Atunci când
un soldat american este ucis, Jake simte că această moarte care, aparent, nu
interesează pe nimeni, ascunde lucruri mult mai grave pe care dorește să le
cerceteze și să le aducă la lumină. Căutările lui îl fac să vadă mai bine fața
războiului care schimbă oamenii determinându-i să comită fapte pe care nu și-ar
fi închipuit vreodată că le-ar fi putut face, orori comise cu un singur scop:
supraviețuirea. El descoperă un Berlin în care nimeni nu mai este ceea ce pare,
în care fiecare își ascunde cu orice preț trecutul de nazist, chiar dacă pentru
aceasta trebuie să mai comită alte fapte reprobabile, în care învingătorii nu
sunt cu nimic mai buni decât cei învinși atâta timp cât profită de cel căzut la
pământ pentru a trage foloase materiale.
Un roman
stufos, are peste 600 de pagini, un adevărat film thriller așternut pe hârtie,
în care Joseph Kanon aduce în discuție și fața nevăzută a războiului, aceea
poate care nu a apărut în reportajele vremii, în care au loc violuri și jafuri,
astfel că nu se mai știe când anume a fost mai rău: în timpul războiului sau
după. De altfel, romanul a și fost ecranizat în 2006 (afișul filmului dând și
coperta ediției de la Rao) în regia lui Steven Soderbergh , avându-i în
rolurile principale pe George Clooney și pe Cate Blanchett, care a reușit o
nominalizare la Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră și o nominalizare la
Festivalul de Film de la Berlin pentru regie.
Carte vs. film
Cine a citit
cartea apoi a văzut filmul, probabil că a fost șocat de cât de mult a fost ea
denaturată. Mai ales personajul Lenei care dintr-unul pozitiv devine unul total
negativ. Romanul ne prezintă o Lena victimă a războiului, violată de ruși,
salvată in extremis de la moarte de Jake. O femeie normală, cuminte suferind,
iubirea vieții lui Jake. Pentru a o salva pe ea Jake își pune viața în pericol,
întrucât soțul ei, matematicianul Emil Brandt, este cel care a comis crime
pentru naziști. Așadar Lena nu este nici o spioană, nici evreică, nici un greifer – adică un evreu care prinde
alți evrei pentru naziști pentru a-și asigura supraviețuirea, nu devine o
femeie ușoară care se culcă cu soldații americani pentru bani, nu este amanta
mortului Tully - pe care nu ea îl ucide, nu este nimic din ceea ce o prezintă
filmul. Este doar o femeie învinsă de război care este salvată din infern de
către Jake, din iubire.
În film nu
se văd decât scene în care George Clooney ia mereu bătaie, nu apar personaje ca
evreica Renate, care devine greifer
pentru a-și proteja copilașul, copil scos din țară și adoptat de Jake , sau ca fotografa Liz din ale cărei instantanee
Jake descoperă indicii care îl vor conduce la rezolvarea crimei. Totul este
atât de denaturat, totul este atât de superficial tratat încât abia dacă
înțelegi ceva. Romanul, mult mai profund, mai trist, cu personaje asupra cărora
nu te poți hotărî dacă sunt complet pozitive sau complet negative așa cum este
și în viață, de altfel, a fost redus la aproape două ore în alb-negru de
împărțit pumni și curve. Grav și rușinos!
Imagini din filmul "The Good German" 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu