Coperta franceză a cărții lui Daniel Pennac
”Ceea ce urmează e anunțat de soneria care
sună a doua zi, 25 decembrie, la ora 8 dimineața. Dau să strig: Intră, e deschis, dar o amintire neplăcută
mă reține. În felul acesta eu și Julius ne-am trezit săptămâna trecută cu un
sicriu alb în mijlocul holului, flancat de trei lucrători cu figură constipată.
Cel mai livid dintre ei a spus pur și simplu:
- Pentru cadavru.
Julius s-a năpustit sub pat, iar eu, cu părul
zburlit, cu ochelarii aburiți, îmi arăt pijamaua cu un aer dezolat:
- Reveniți peste vreo cincizeci de ani, nu
sunt gata încă.”
Sursa: ”La
căpcăunii veseli”, de Daniel Pennac 1985
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu