Editura Polirom 2014
Unii ar putea
considera că cel mai mare ghinion în viață ar fi să te naști cu vreun handicap
care să te transforme într-o ființă neputincioasă, să-ți îngrădească
dezvoltarea ta viitoare, să te împiedice să-ți realizezi visele. Într-o
societate închisă cum este cea iraniană, cel mai mare ghinion posibil care i se
poate întâmpla cuiva este să se nască fată. Din momentul nașterii și până la
moarte femeia iraniană trebuie să se supună unor reguli stricte, libertatea
individuală a acesteia fiind o noțiune lipsită de sens.
Despre
condiția femeii din Iran vorbește și Shahrnush Parsipur în ”Femei fără bărbați”, o carte mult lăudată și apreciată, scrisă în
1989, considerată o carte protest, motiv pentru care a fost interzisă. Autoarea
povestește viața a cinci femei, ale căror destine se intersectează la un moment
dat, femei cu mințile fragile, pentru care nimic nu este mai important decât
să-și apere cu orice preț moralitatea căci orice zvon răutăcios le poate duce
la pieire. Grija principală a unei fete este să-și păstreze virginitatea pentru
bărbatul cu care se vor căsători, căci nici Dumnezeu nu iartă pe cea care a
pierdut-o. Interesant și cutremurător în același timp este că atunci când o
femeie este ucisă pentru suspiciuni de imoralitate, crima nu este blamată nici
de societate, nici chiar de celelalte femei, chiar dacă oricând pot deveni ele
însele victime ale unei pedepse asemănătoare. Nimeni nu plânge după fata
moartă, se consideră că a primit ceea ce a meritat.
Este o carte
în care realul se amestecă cu irealul, cu elemente fantastice, în care moartea
nu înseamnă neapărat un sfârșit ireversibil, existând posibilitatea unei
reîntoarceri; în care o prostituată se poate transforma în lumina cea mai pură
și cea mai strălucitoare, ceea ce nu-i reușește unei virtuoase, subliniind
parcă astfel că totul este relativ pe lumea aceasta, inclusiv regulile și
cutumele; în care o femeie se transformă într-un copac, iar din copac într-un
munte de semințe care, luate de vânt și apă, cutreieră lumea oferindu-i astfel
liberatea pe care nu a avut-o niciodată, subliniind totodată că libertatea
pentru femeie este ceva imbosibil de dobândit în condiții normale.
Romanul
”Femei fără bărbați” a fost ecranizat în 2009, filmul fiind premiat cu Leul de
Argint la Festivalul de Film de la Veneția.
Shahrnush Parsipur
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu