Pentru un sac de oase, de Lluís-Anton Baulenas 2005

Roman distins cu premiul Ramon Llul 2005 

”Asta e povestea lumii: un cer care e mereu la locul lui și oameni, sub el, care vin și pleacă.”

Înainte de a fi monarhia pe care o știm acum, Spania a fost condusă de generalul Franco. Acest general, deși îi ura de moarte pe comuniști, pe care îi vâna neîncetat, a instaurat în țara sa un regim autoritar, marcat de lipsuri și teroare, copiind practic ceea ce făceau comuniștii în Europa de Est: lagăre de muncă pentru opozanții regimului, alimente doar pe cartelă, gropi comune, abuzuri. Regimul lui Franco a început în 1939, după ce Spania a traversat o perioadă de trei ani de război civil și a ținut până la moartea acestuia, în 1975, când Juan Carlos al II-lea a fost numit rege și a început să îndrepte țara pe calea democrației. Cu alte cuvinte, Franco a fost un Ceaușescu al Spaniei, singura diferență fiind aceea că unul își spunea președinte, pe când celuilalt  trebuia să i se adresese cu titlul de generalissim. Mai mult ca sigur că cei doi dictatori, deși contemporani, nu s-au întâlnit niciodată.

Cam despre asta este vorba în Pentru un sac de oase, un roman care te ține cu sufletul la gură și în care găsești, în primul rând, multă sinceritate. Multă sinceritate și realism, omul cu bune și rele, cu gândurile sale contradictorii, drumul sinuos pe care îl parcurge mintea umană când are de luat o decizie grea. 

Dramatic de realistă este și soarta eroului principal care se străduiește să ducă la îndeplinire o promisiune de onoare, demult făcută și... nu reușește. În romanul lui Lluís-Anton Baulenas binele nu învinge răul, pentru că răul este mai puternic și acoliții lui mult mai numeroși. Exact ca în viața reală, nu poți lupta de unul singur împotriva tuturor, nu pleci de pe o poziție egală cu cea a dușmanului. Rămâne însă speranța: că adevărul nu poate fi ascuns la nesfârșit, că ororile trecutului vor ieși la iveală, că dreptatea se va înfăptui până la urmă.

Un roman superb despre conflictul îndividului cu sine însuși dar și cu vremurile în care îi este dat să trăiască, despre amintire, supraviețuire, prietenie și sacrificiu. Romanul se citește repede, dintr-o răsuflare, cititorul român având poate un sentiment de déjà-vu. La sfârșitul lecturii vei ști, cu siguranță, ceva mai mult din istoria cea adevărată, cea de dincolo de manualele seci și vei fi ceva mai înțelept, mai atent la derapajele sociale care te înconjoară și care pot duce, cât ai clipi, la tragedii naționale ce pot dura câte o jumătate de secol. Căci, până la urmă... ”asta e povestea lumii: un cer care e mereu la locul lui și oameni, sub el, care vin și pleacă”.