Atunci când tabloul lui Lucas Cranach cel Bătrân a dispărut, la 8 decembrie 1959, din Galeria de pictură a Institutului de Artă din Frankfurt-am-Main, proaspăt inaugurată, autoritățile au considerat că hoțul l-a șterpelit din motive psihologice: o mare pasiune pentru trupul gol de pe pânză l-ar fi determinat pe acesta să și-l dorească doar pentru el. Mai ales că nimeni nu a cerut nici un fel de despăgubire.
Tabloul a fost pictat în 1532 pe lemn de mesteacăn roșu, având dimensiunile de 37*25 cm și o reprezenta pe zeiță goală, trupul ei proiectat pe un fond negru având o strălucire catifelată și sidefată, o adevărată celebrare a nudului feminin. În jurul coapselor, un văl transparent și îngust nu reușește să ascundă nimic privitorului. Capul îi este acoperit de o bonetă aurie, iar gâtul îi este împodobit cu perle și un lanț de aur.
Pânza, extrem de valoroasă, fusese donată Galeriei de pictură de cetățenii din Frankfurt, la începutul secolului. Faptul că era atât de cunoscută, ea fiind redată în toate albumele închinate lui Cranach cel Bătrân, făcea ca aceasta să fie practic imposibil de vândut undeva fără ca autoritățile să prindă de veste.
Puținele piste pe care poliția le-a urmărit s-au dovedit a fi fără nici un fel de rezultat. Institutul municipal a stabilit o recompensă de zece mii de mărci pentru aducătorul tabloului, cu promisiunea fermă că numele lui nu va fi dezvăluit și că nu va fi urmărit penal. Nimeni nu a dat nici un semn de viață!
Până în septembrie 1960, când un apel telefonic misterios primit de poliția orașului Munchen, i-a pus pe toți în mișcare: un bărbat, care vorbea germana stâlcit și cu accent, anunța că tabloul se afla într-o căsuță poștală din gara orașului, cheia fiind pusă în cutia de destinată scrisorilor locale, precizând că nu mai poate sta la telefon pentru alte detalii, întrucât ar pierde avionul spre Guatemala. O echipă de polițiști a dat repede fuga la aeroportul din Munchen pentru a-l prinde dar nu a găsit pe nimeni. O altă echipă a urmat instrucțiunile și au găsit tabloul, însoțit de un bilet pe care scria: ”Back from Guatemala, we paint the same. Many thanks for German people” (Retur din Guatemala, noi am pictat același lucru. Multe mulțumiri poporului german). Tabloul era intact și i se aplicase un nou strat de lac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu