Romanul unui tablou: ”Tainele donei Isabel”, de Jean-Daniel Baltassat 2003 (Jurnal de lectură)

Editura Rao 2006

Titlu original: Le valet de peinture

Acțiunea romanului Tainele donei Isabel este construită în jurul unui tablou de-al pictorului olandez Jan van Eyck, dispărut în negura timpului, cunoscut astăzi doar prin cele câteva copii care au supraviețuit. Autorul ne introduce în atmosfera anului 1428, anul în care Jeanne d'Arc însuflețea o armată întreagă cu viziunile ei cu Fecioara Maria. Jan van Eyck , aflat în slujba ducelui Philippe de Bourgogne, face o călătorie în Portugalia pentru a o întâlni pe dona Isabel, viitoarea soție a ducelui. Pictorul are însă și o misiune mai delicată: el trebuie să afle care este motivul pentru care Isabel a Portugaliei, deși trecută de vârsta de treizeci de ani, este încă fecioară. Temerea viitorului ei soț este aceea că, fie aceasta minte în legătură cu inocența ei, fie este atât de urâtă încât nici un bărbat nu a dorit-o vreodată, având cine știe ce beteșug ascuns. Treaba lui Jan van Eyck este aceea de a realiza un portret al donei Isabel în care să nu înfrumusețeze cu nimic chipul și trupul acesteia, un portret extrem de fidel cu modelul.

Ajuns în Portugalia, pictorul descoperă o dona Isabel frumoasă și pură, exact așa cum i se dusese vestea, pe care o zugrăvește într-un tablou de o gingășie și frumusețe extraordinare. Numai că, dona Isabel, a cărei căsătorie cu ducele de Bourgogne este hotărâtă din rațiuni de stat, nu dorește ca primul bărbat din viața ei să fie acel nobil îndepărtat, pe care nu îl cunoaște defel, dar de care îi este sortit să își lege întreaga existență de acum încolo și își dăruiește fecioria pictorului cu care a împărtășit atâtea ceasuri, cât timp i-a pozat ca model.

Dincolo de subiectul fascinant din timpul unei epoci de altă dată (Jan van Eyck chiar a întreprins acestă călătorie în Portugalia, unde a rămas timp de nouă luni pictând portretul Isabelei și aducând-o apoi pe aceasta la curtea ducelui pentru a se înfăptui căsătoria), ceea ce se remarcă la romanul lui Jean-Daniel Baltassat este felul în care acesta descrie natura, reușind să o descrie cititorilor săi așa cum ea ar fi văzută și admirată prin ochii unui pictor, gata să o transpună pe pânză.

Copie după portretul lui van Eyck făcut Isabelei de Portugalia în 1428-1429. Pictorul a folosit un concept nou în reprezentarea mâinilor modelului său, așezarea lor peste piatra din josul tabloului creând iluzia că modelul iese cumva din cadrul pânzei și pătrunde în spațiul privitorului.