Romanul unui tablou: ”Mireasa evreică”, de Luigi Guarnieri 2006 (Jurnal de lectură)

Editura Rao, 2007

Titlu original: ”La sposa ebrea”

Romanul Mireasa evreică este romanul a două povești tragice de dragoste, petrecute la o distanță de câteva secole, dar legate cumva între ele printr-un tablou. Autorul își introduce cititorul în atmosfera unui colț dărăpănat din Parisul anilor 80, scăldat într-o ploaie rece de toamnă, unde Leo Gualtieri, un scriitoraș italian, deprimat, sărac și jerpelit, vine pentru a-și termina al nu știu câtălea roman respins de către editori. El speră că sosirea la Paris va produce o schimbare majoră în viața lui și îi va aduce mult dorita inspirație scriitoricească.

Acțiunea romanului se mută cu câteva sute de ani în urmă, în Amsterdamul lui Rembrandt, când doctorul Ephraim Paradies este chemat la căpătâiul unei tinere bolnave, frumoasa Abigail da Costa. Încet-încet, pacienta începe să nutrească o dragoste profundă pentru medicul ei, spre nemulțumirea tatălui ei, un om bogat și influent, care își dorea pentru fiica lui o partidă mult mai strălucită. Întrucât nu poate să-i smulgă fiicei lui dragostea din inimă, tatăl trece la o altă metodă, josnică dar eficientă: pornește o amplă discreditare a doctorului Paradies care, de frica represaliilor, este nevoit să părăsească Amsterdamul. Bolnavă, aflată la capătul puterilor, Abigail fuge din casa părintească pentru a-și regăsi iubitul, alături de care nu apucă să mai trăiască decât pentru scurtul timp în care cei doi îi servesc drept modele lui Rembrandt, care îi imortalizează în cunoscutul lui tablou Mireasa evreică, astfel încât cei doi nefericiți îndrăgostiți să rămână mereu împreună, cel puțin pe pânză, dacă nu și în viața reală.

Dar tragica poveste de dragoste dintre Abigail și doctorul Paradies se va repeta și peste secole, la Paris, când disperatul Leo Gualtieri o întâlnește pe Rebecca Lopes, urmașa acelei Abigail din tabloul lui Rembrandt. Ca și în urmă cu sute de ani, Rebecca se îndrăgostește fără scăpare de scriitorașul italian, căruia îi spune totul, inclusiv despre cercetările ei pe marginea tabloului pictorului olandez și a strămoașei sale, cercetări adunate, cu multă măiestrie, într-un manuscris. Numai că iubirea ei pentru Leo nu este împărtășită, cei doi ajungând să se despartă. Leo nu are scrupule: nu îi pasă de sufletul distrus al Rebecăi și nu simte nici o remușcare când, la plecarea în Italia, îi fură manuscrisul, pe care îl folosește pentru a-și relansa cariera de scriitor.

După mulți ani, Leo Gualtieri revine la Paris pentru a o căuta pe Rebecca și pentru a-și cere iertare. O găsește schizofrenică, trăind doar datorită supravegherii medicilor și îngrijirii atente a familiei sale, distrusă de trădarea celui pe care, cândva, l-a iubit atât de mult.

Romanul lui Luigi Guarnieri merită citit pentru simplul fapt că personajele lui sunt atât de normale, ele neavând nimic eroic în ele, fiind umane și nimic mai mult: ele iubesc, se zbat, speră, încearcă, eșuează, trădează, fac compromisuri, au remușcări. Ca noi toți!