Film

duminică, 26 iulie 2015

”Dragostea Florii-de-Bujor”, de Lisa See (Jurnal de lectură)

Editura Rao 2011
Romanul Lisei See își introduce cititorii în lumea Chinei din vechime, bogată în tradiții, semnificații și simboluri, având o idee destul de originală pentru occident, dar destul de des întâlnită în literatura chineză, aceea a unei fantome care cunoaște lumea și viața abia după moarte, ea fiind și naratorul firului poveștii.
Floare-de-Bujor este o tânără frumoasă și răsfățată, singurul copil al unei familii înstărite din China. Conform tradiției, ea a fost crescută și educată pentru a deveni o bună soție, în interiorul casei, ea neavând voie niciodată să iasă pe poarta reședinței familiei. La împlinirea vârstei de 15 ani ea este promisă de soție tânărului Wuren, chiar dacă cei doi nu s-au văzut niciodată. În timpul unei sărbători, în care actorii recită poemul ”Pavilionul Bujorilor”, o operă interzisă tinerelor fete deoarece ar avea o influență nefastă asupra lor, Floare-de-Bujor primește învoirea de a vedea și ea ceva din jocul artiștilor, ascunsă însă după un paravan, căci tinerele nemăritate nu au voie să fie văzute de vreun străin. Din spatele paravanului, Floare-de-Bujor îndrăznește să privească, pe furiș, către bărbații din sală. Ochii îi cad pe un tânăr poet de care se îndrăgostește imediat. Soarta face ca cei doi tineri să se întâlnească trei nopți la rând în Pavilionul de Privit Luna, astfel că cei doi au ocazia să se privească, să se cunoască și să-și împărtășească sentimentele pe care fiecare le simte pentru celălalt.
Noroiul de pe pantofii și de pe poalele rochiei fetei o fac pe mama acesteia suspicioasă și decide ca Floare-de-Bujor să fie încuiată în camera ei până în ziua nunții sale. Nimic nu trebuie să împiedice ca fata să ajungă soția celui căruia îi fusese hărăzită. Aici stă închisă mai mute luni la rând, timp în care, înflăcărată din ce în ce mai mult în iubirea ei imposibilă, tânăra refuză să mai mănânce. Timpul trece, ea este din ce în ce mai slăbită. Cu câteva zile înainte de nunta sa, Floare-de-Bujor află un adevăr teribil: tânărul Wuren și iubitul ei din Pavilionul de Privit Luna sunt una și aceeași persoană. Este beată de fericire dar deja este prea târziu: Floare-de-Bujor moare înainte de a se căsători. Astfel, ea devine încă una din victimele poemului de dragoste interzis și blestemat. Pentru că a murit fără să devină soție și mamă, fetei nu i se fac toate ritualurile de înmormântare astfel că sufletul ei nu își găsește pacea veșnică, devenind un spirit rătăcitor și flămând.
Tradiția chineză spune că atunci când moare un om, sufletul acestuia are nevoie de 49 de zile pentru a trece din lumea pământească în lumea cu odihnă veșnică. Sufletul se împarte în trei: o parte rămâne îngropat cu trupul, altă parte călătorește în lumea cealaltă, iar ultima rămâne pe pământ așteptând să intre în tableta strămoșilor. Sufletul Florii-de-Bujor, moartă la șaisprezece ani din boală de dragoste și care nu a ieșit niciodată pe poarta casei sale, este cel care începe să cunoască lumea de afară. Fantoma ei, în rătăcirea sa prin lume, ajunge și la casa iubitului Wuren, căsătorit acum cu frumoasa dar cruda Tan Ze, pe care, în încercarea disperată de a se apropia de iubitul său, Floare-de-Bujor o bântuie.
Imaginea Lumii de Dincolo descoperită de Floare-de-Bujor este una destul de interesantă: ”În viață mi se spuseseră destul de multe despre Lumea de Dincolo; unele corecte, altele greșite. Cei mai mulți oameni o numesc lumea de dedesubt, însă eu prefer să o numesc lumea de deasupra pentru că, înafară de câteva porțiuni, nu e chiar dedesubt. Dincolo de geografia reală a locului în care mă simțeam deasupra, totul era pur și simplu o continuare. Moartea nu întrerupe legătura cu familia noastră, iar statutul pe care îl avem în viață rămâne și el același. Dacă pe pământ erai țăran, atunci continuai să ari câmpiile de aici; dacă erai propietar de pământ, învățat sa scriitor, îți petreceai zilele citind, compunând, bând ceai și arzând tămâie.” Reconfortantă ideea, nimic de zis.
O lectură captivantă, surprinzătoare pe alocuri, despre o lume îndepărtată și poate pierdută pe care Lisa See știe să o aducă la îndemâna cititorilor săi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu