Despre struguri negri

Îmi place de noi că suntem un neam de oripilați! Ne oripilăm când vedem că aleșii neamului habar n-au să scrie românește, dar ne conduc destinele. Oripilată am fost și eu când o tânără speranță, dintr-un partid de opoziție, format chipurile doar din oameni deștepți, s-a pierdut cu totul între ”copii” cu doi de i și ”copiii” cu trei de i. S-a fâstâcit într-un așa hal, încât a făcut o gafă de a vuit tot facebook-ul. N-am fost atât de oripilată de faptul că ăla s-a făcut de cacao, vorba aia, când hotărăști că îți stă bine ca persoană publică, îți asumi și riscul ăsta, cât mai ales de sentimentul că s-a dus naibii speranța noastră!  Apoi am început să mă întreb: măi să fie, ce-or păți ăștia, de limba română devine brusc o mare necunoscută, imediat ce urcă scările pe la Senat sau pe la Parlament?

Apoi am găsit: tot educația este de vină! Ăștia refuză să pună trei de i pe copii, chiar dacă articulează cuvântul, din bună creștere, oameni buni! Da, dintr-un mare și profund respect față de înaintașii lor! Ia numărați voi câți de i au părinții? Dar bunicii? Dar străbunicii? Dar stră-străbunicii? Dar stră-stră-străbunicii? Hai, numărați, vă rog, până la ...Decebal... că eu vă aștept!

Ați terminat? Deci, câți de i v-a dat? Așa-i că doar doi? Păi, e corect așa? Păi, cum se poate ca mucoșii ăștia mici să aibă dreptul la mai mulți de i decât cei care i-au făcut, decât cei cu părul albit, care poate au demonstrat ceva la viața lor! Ai? Nu-i așa că bine a făcut că s-a autosesizat deputățelul nostru să îndrepte puțin din marea nedreptate? Și noi, ăștia de jos, după ce că nu pricepem nimic, l-am mai luat și la mișto!

Apoi mi-a mai dat prin cap o teorie, la fel de valabilă! Ia priviți voi cuvântul ăsta tupeist: COPIII! Mai ales prima lui jumătate: COP! Și mai ales, cea de-a doua lui jumătate: III! Ia imaginați-vă voi că ați câștigat alegerile și ați ajuns la slănină! Bineînțeles, slănina nu-i a voastră, că altfel, la ce bun să dați din coate și să țineți discursuri sforăitoare ca să ajungeți la ea? După ce v-ați înfruptat bine, pe furiș, care este teama voastră cea mai mare? Aud? Poate teama de a nu fi... prins? Ori, când vezi cuvântul ăsta și mai cunoști și ceva limbi străine, mai ales engleza și știind că slănina ai mâncat-o de mult și nu mai poți s-o dai înapoi nici dacă ai vrea, nu poți să nu faci o analiză serioasă! Nu vi se pare că prima parte, COP, se poate traduce repede din engleză în română? Ce-o fi însemnând, frățioare? Sunt sigur că e ceva periculos pentru mine: aoleu, nu cumva înseamnă...  Dar toți acești i din a doua parte, nu seamănă cam prea mult cu niște bare? Or fi bare de ...penitenciar? Vai de măiculița mea, ăștia știu totul despre slănină și-mi trimit semnale că nu mai au mult și vin după mine!! Ce mă fac, ce mă fac? Ia să le mai tai din elan și să le transmit și eu un mesaj: ia să tai eu un i să le captez atenția și să le arăt că n-o să găsească nici o urmă de slănină la mine, nici măcar dacă îmi fac analizele pentru colesterol, că deh, sunt băiat isteț și merg regulat la sală!!!!

Și dacă suntem oripilați că suntem pe mâna unor ageamii care ne hotărăsc destinele în mod direct și că trebuie să luăm măsuri și ieșim în stradă cu tot cu copii și căței să protestăm în frig și ... #rezist și toate celelalte, ei bine, vă spun că suntem noi vigilenți, dar nu suntem vigilenți cât ar trebui. De exemplu, v-ați gândit voi vreodată la mediocrul din mediul privat? Ce? Ăla nu ne influențează destinele? Oare așa să fie? Dar bossul cu laptop, telefon și mașină de serviciu, îmbrăcat mereu la patru ace, mare șef dintr-un supermarket care stabilește politica de prețuri ale produselor? La ăla v-ați gândit vreodată? Pariez că nu, că nici eu nu m-am gândit! Până într-o zi când am coborât să cumpăr struguri negri! Și ca tot omul, m-am uitat întâi la eticheta cu prețul: STRUGURI NEGRII 7,99lei/kg. După ce am citit de vreo două ori de la cap la coadă, dar și de la coadă la cap, mi-a trecut pofta de struguri și m-a pocnit revelația: mi-am dat seama că nu avem scăpare, că mediocrii au acaparat de mult puterea și strâng lațul.

Nici nu m-am mai mirat de ce strugurii se îngrămădeau în partea de jos a lăzii, de parcă voiau să se dezică de rușinoasa etichetă: ascultă, duduie, noi suntem aduși din Moldova și teoretic, nu știm românește, deci nu te lua de noi, da?

Și să nu începeți să-mi spuneți că strugurii cei ”negrii” au mai primit un i doar ca să nu se apuce să-l acuze de rasism pe mediocrul cel cu laptop și mașină de serviciu, că nu vă cred!