De mult timp nu am mai văzut așa un film
bun! Filmul, care a cucerit o multitudine de premii prin lume și a fost
nominalizat și la Oscar, pornește de la singura pereche de papucei a Zahrei,
sora mai mică a lui Ali. Acesta, după ce îi ia de la reparat, îi pierde în timp
ce mintea îi este ocupată cu alte târguieli. Pierderea papuceilor roz e o
adevărată dramă pentru Zahra, căci nu are cu ce se încălța pentru a merge la
școală. Sărăcia cruntă și necazurile din casă îi fac pe cei doi ca nici măcar
să nu le spună părinților de papucei, ca să nu-i împovăreze și mai mult. Ali și
Zahra sunt nevoiți acum să împartă adidașii lui, ei întâlnindu-se, alergând, în
fiecare zi la jumătatea drumului pentru a și-i trece de la unul la celălalt. Ali
nu poate trece cu vederea tristețea surioarei sale mai mici, căci adidașii lui
sunt rupți și prea mari pentru ea, scăpându-i deseori din picioare.
Rușinată de încălțările ei, Zahra privește
mai mereu la pantofii frumoși ai colegelor ei de școală. Într-o zi, își
descoperă papuceii ei roz în picioarele altei fetițe. O urmărește pe drumul
spre casă, vede unde locuiește și se întoarce apoi cu Ali pentru a și-i
recupera. Ușa casei se deschide și pe ea iese, pentru a merge la muncă, tatăl
fetiței care își croiește drum cu toiagul căci este... orb. Zahra și Ali își
dau seama că ceea ce au acum în față este o sărăcie și mai cruntă, și mai
disperată decât a lor așa că renunță la pantofiori.
Însă cea mai întensă scenă a filmului este
aceea în care Ali participă la o concurs de alergat doar pentru că premiul
pentru locul al treilea conține și o pereche de adidași care, o dată câștigați
ar putea fi schimbați pe o pereche de pantofiori pentru Zahra. Nu-l interesează
excursiile puse la bătaie pentru primele două locuri, el vrea cu orice preț
premiul de pe locul trei. Cursa este atât de strânsă pe ultimii metri, iar Ali
aleargă cu atâta disperare să prindă poziția a treia, încât nici nu-și dă seama
că a terminat cursa pe locul întâi. Lacrimi de tristețe îi curg pe obraji
atunci când este felicitat, când i se fac fotografii în timp ce i se înmânează
cupa, fără ca cineva să înțeleagă de ce.
O poveste candidă și înduioșătoare, în regia lui
Majid Majidi, avându-i în rolurile principale pe Amir Farrokh Hashemian (Ali)
și pe Bahare Seddiqi (Zahra), despre lumea cea mică a copilăriei în care fericirea
și nefericirea depind de lucrurile cele mai mărunte, cum ar fi ... o pereche de
pantofi.
Vineri, 13 noiembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu