sâmbătă, 13 iunie 2015

”Femei fără bărbați”, de Shahrnush Parsipur (Jurnal de lectură)

Editura Polirom 2014

Unii ar putea considera că cel mai mare ghinion în viață ar fi să te naști cu vreun handicap care să te transforme într-o ființă neputincioasă, să-ți îngrădească dezvoltarea ta viitoare, să te împiedice să-ți realizezi visele. Într-o societate închisă cum este cea iraniană, cel mai mare ghinion posibil care i se poate întâmpla cuiva este să se nască fată. Din momentul nașterii și până la moarte femeia iraniană trebuie să se supună unor reguli stricte, libertatea individuală a acesteia fiind o noțiune lipsită de sens.
Despre condiția femeii din Iran vorbește și Shahrnush Parsipur în ”Femei fără bărbați”, o carte mult lăudată și apreciată, scrisă în 1989, considerată o carte protest, motiv pentru care a fost interzisă. Autoarea povestește viața a cinci femei, ale căror destine se intersectează la un moment dat, femei cu mințile fragile, pentru care nimic nu este mai important decât să-și apere cu orice preț moralitatea căci orice zvon răutăcios le poate duce la pieire. Grija principală a unei fete este să-și păstreze virginitatea pentru bărbatul cu care se vor căsători, căci nici Dumnezeu nu iartă pe cea care a pierdut-o. Interesant și cutremurător în același timp este că atunci când o femeie este ucisă pentru suspiciuni de imoralitate, crima nu este blamată nici de societate, nici chiar de celelalte femei, chiar dacă oricând pot deveni ele însele victime ale unei pedepse asemănătoare. Nimeni nu plânge după fata moartă, se consideră că a primit ceea ce a meritat.


Este o carte în care realul se amestecă cu irealul, cu elemente fantastice, în care moartea nu înseamnă neapărat un sfârșit ireversibil, existând posibilitatea unei reîntoarceri; în care o prostituată se poate transforma în lumina cea mai pură și cea mai strălucitoare, ceea ce nu-i reușește unei virtuoase, subliniind parcă astfel că totul este relativ pe lumea aceasta, inclusiv regulile și cutumele; în care o femeie se transformă într-un copac, iar din copac într-un munte de semințe care, luate de vânt și apă, cutreieră lumea oferindu-i astfel liberatea pe care nu a avut-o niciodată, subliniind totodată că libertatea pentru femeie este ceva imbosibil de dobândit în condiții normale.
Romanul ”Femei fără bărbați” a fost ecranizat în 2009, filmul fiind premiat cu Leul de Argint la Festivalul de Film de la Veneția.
Shahrnush Parsipur

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu